Acasă Actualitate File de istorie a ceramicii. „Olăritul pe Valea Olteţului, zona Balș –...

File de istorie a ceramicii. „Olăritul pe Valea Olteţului, zona Balș – județul Olt”, o carte eveniment

39

În peste 300 de pagini, apărută în condiţii grafice excepţionale, sub egida Editurii Hoffman, prin stăruinţa Primăriei oraşului Balş, condusă de primarul Cătălin Rotea, volumul „Olăritul pe Valea Olteţului, zona Balș – județul Olt”, este cea mai amplă lucrare monografică despre istoria ceramicii şi a olăritului din zona Balşului. Autoarele volumului, Paula Bănică şi Elisabeta Luminița Vasile, au conceput opt capitole, care cuprind poveşti de vatră ale Balşului şi istorisiri legate de olăritul din zona vechiului târg de lângă Olteţ.

„Au fost scrise multe lucrări cu caracter general despre ceramica din România și Oltenia, dar și multe articole și reviste despre ceramica de pe Valea Oltețului (de muzeografi de la Muzeul Județean Olt), dar nu a fost scrisă o carte dedicată olăritului din această zonă. Ceramica de pe Valea Oltețului era cunoscută în literatura de specialitate, sub numele de „Ceramica de Oboga”. Dacă în trecut, olăritul se practica intens, (aproape în fiecare gospodărie din aceste sate), treptat, numărul lor s-a redus foarte mult. Dintre toate centrele de olărit de pe Valea Oltețului (Zona Balș), în care se lucra ceramică (Corbeni, Româna, Oboga, Iancu-Jianu, Chintești, Govora, Comănești, Bobicești), în prezent se mai lucrează ceramică doar la Româna și Oboga. Astăzi, la Româna mai lucrează ceramică un număr de 10 familii de olari, și două familii de olari la Oboga”, scriu autoarele în lucrare.

Istoria olăritului din zona Balşului, pe capitole
Primul capitol este consacrat Istoricul localităților: Balș, Corbeni, Româna. Din acest capitol aflăm că până în 1950 localitatea Balș a făcut parte din județul Romanați (Plasa Oltețul de Sus începând cu anul 1831, apoi, între 1833-1840 din Plasa Oltețul, fiind și reședință de Plasă). În perioada 1864-1921, satul Balș din județul Romanați devine comună rurală, pentru ca la 22 octombrie 1921 să se transforme în comună urbană, iar oraș – în 1941. Între anii 1950-1968, Balșul devine reședință de raion, în cadrul Regiunii Oltenia. După ultima împărțire administrativ-teritorială a țării în anul 1968, Balșul devine oraș al județului Olt.

În capitolul al doilea aflăm despre vechile centre de olărit din Oltenia, iar în capitolul următor citim despre olăritul de pe Valea Oltețului (zona Balș) şi aflăm că meșteșugul olăriei s-a practicat pe Valea Oltețului de multe secole, chiar dacă despre el se scrie abia în secolul al XIX-lea. Considerațiile despre forma și mo_tivele olăriei din această zonă coboară cu mult înainte de această dată. Atât ornamentica, cât și forma vaselor, denotă origini foarte vechi, ce amintesc de ceramica figurativă din neolitic, mai apoi ceramica geto-dacică, romană și bizantină.
Capitolele patru şi cinci fac referire la prepararea argilei și arderea vaselor, precum şi la cunoscuţi olari din zona Balşului.
În capitolul al şaselea, întâlnim credinţe și proverbe românești despre olărit. Sunt şi zicători şi proverbe în legătură cu credinţele românilor şi cu oalele lor: „Ca să câştigi un proces, întorci în acea zi hârburile din casă cu gura în jos, şi cealaltă parte din proces nu va putea zice nimic la judecată” ; „Să nu mănânci din oală, că-ţi plouă la nuntă”; „A călca în străchini”; „A plătit oalele sparte”; „Atâta merge ulciorul la apă, până se sparge” etc.

Ultimele două capitole sunt rezervate importanţei olăritului şi încondeiatului ouălor. Autoarele spun că după realizare vasul îşi are propria viaţă, mai scurtă sau mai lungă, hărăzit a sta la vatra focului, împodobind pereţii caselor sau însoţindu-l pe om la sărbători.
În zona Balş se păstrează şi azi obiceiul vopsirii şi încondeierii ouălor dinaintea Paştelui. La început, ouăle se vopseau în culorile galben (soarele), roşu (viaţa, sângele vărsat de Mântuitor) şi negru (patimile îndurate de Hristos şi durerea Sfintei Fecioare). Treptat, culoarea ouălor a devenit şi meşteşug, iar modelele cu care sunt „scrise”, amintesc de decorurile folosite pe ţesături, cusături, pe lemnul încrustat sau pe ceramică. Astăzi, ouăle încondeiate cu motive specifice zonelor etnografice, sunt mostre de virtuozitate, creatoare de imaginaţie debordantă, de putere de concentrare, prin simboluri, abstractizări şi geometrizări, specifice artei noastre populare.
Volum se încheie cu o bogată galerie foto de la cunoscutul festival de la Balş, „Pomul Vieţii”, cu meşteri olari şi meşteri plastici, specialiţti în încondeiatul de ouă.

„În mod deosebit, mulțumim Primăriei Orașului Balș, domnului primar Rotea Cătălin și Consiliului Local Balș, pentru sprijinul acordat în editarea acestei lucrări”, declară autoarele cărţii eveniment: „Olăritul pe Valea Olteţului, zona Balș – județul Olt”.

Articolul precedentCinci noi cabinete stomatologice şcolare prin sprijinul Primăriei Slatina
Articolul următorProteste în faţa Ministerului Energiei. Ce au cerut sindicatele de la ALRO

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here