Este un fenomen mondial care se manifestă și în ţara noastră de ceva timp și este cunoscut sub numele de ,,bullying”. Nu există o traducere exactă, dar se referă la violența verbală sau non-verbală, abuz emoţional, excludere, comportament ostil, ironizare, umilire.
Sunt copiii care-i fac pe alți copii să sufere fie individual, fie în grup. Despre grupuri care-și aleg o țintă și acel copil este în mod constant tachinat, jignit, batjocorit de colegii care îl ironizează. Tachinările se pot transforma în îmbrânceli, iar în unele cazuri chiar atacuri fizice. Cât despre sentimentele copilului victimă, închipuiți-vă cum este să fii în primii ani de şcoală și să fii şicanat zi de zi în felul acesta. Cum este oare să te duci cu frică la școală, să fii înconjurat de colegi care râd de tine, de hainele tale, de defectele tale, de familie, de orice faci. Râd, aruncă vorbe jignitoare, ironizează și te exclud, te umilesc și te intimidează, iar când te întorci acasă, în camera ta, să te simți singur, izolat, rănit. Cum este să nu ai cu cine să vorbești, să-ți fie teamă sau rușine să povestești, ori să crezi că poate eşti tu cel vinovat. Datele oficiale spun că aproape jumătate din copii au fost la un moment sau altul victime ale bullying-ului în România, chiar şi numai prin vorbe jignitoare.
Un studiu recent relevă faptul că două treimi dintre copii își doresc să beneficieze de sprijinul părinților într-o situație de bullying. Și totuși, copiii recunosc că nu povestesc părinților despre situația în care se află pentru ca le este rușine, se tem de răzbunarea agresorilor, nu cred că adulții îi pot ajuta, nu vor să fie etichetați ca trădători sau le este teamă de reacția părinților. Alţii, şi nu puţini, spun că ar răspunde prin agresiune, dacă ar putea, unei situații de tip bullying. Aceşti copii își pierd încrederea în ei, în ceilalți, şi aleg de multe ori să se izoleze. Ei trăiesc mereu cu teamă, se retrag, își reprimă sentimentele de furie și se poate ajunge la depresie și uneori chiar la gânduri suicidale.
Dar cum încep toate acestea? La prima vedere poate părea o joacă. Tachinarea, poreclirea sunt comportamente tipice de bullying, care de cele mai multe ori trec neobservate, dar aceste forme uşoare sunt de fapt stadiile incipiente ale formelor mai grave.
Cum se manifestă bullying-ul? Diferit, dar fiecare manifestare este la fel de periculoasă. Poate fi: fizic – prin palme, loviri, îmbrânceli; verbal – prin țipete, critici, porecle, jigniri, sarcasm, zvon, insulte, amenințări, minciuni; relațional – intimidare, izolare, denigrare, manipulare; social – excludere, insulte, marginalizare; cyberbullying – mesaje supărătoare, imagini denigratoare pe telefon sau internet; mobbing – discreditare, izolare, intimidare, zvonuri. Este o problemă gravă, un fenomen pe care nu avem cum să-l negăm, care se manifestă în școli şi în afara lor, iar noi, adulţii, putem să-i prevenim și să-i pregătim din timp. Există soluţii pentru a-i ajuta pe copiii noștri să nu fie marginalizați, umiliți, să nu sufere.
Ajutaţi-i să fie deschişi şi comunicativi. Întotdeauna un copil timid, retras, reţinut, va fi o ţintă mult mai uşoară, pentru că ei nu ştiu sa riposteze. Încurajaţi copiii să vă povestească orice. S-a constatat că majoritatea copiilor obişnuiesc să nu povestească acasă ce li se întâmplă de fapt. Le e teamă să nu se facă de râs, sau chiar să nu fie taxaţi şi pedepsiţi mai rău. Interesaţi-vă ce fel de prieteni are, dacă socializează, dacă mănâncă sau se joacă singur. Dacă aflaţi că aveţi un copil traumatizat de ceilalţi colegi, anunţaţi învăţătoarea, dirigintele, directorul, imediat. Contactaţi-i pe părinţii copiilor „atacatori”. Nu lăsaţi lucrurile nerezolvate. În orice condiţii, copilul trebuie să vadă că luptaţi pentru el şi să vă simtă permanent ca un aliat. Învăţaţi-vă copii să fie respectuoşi cu ceilalţi copii şi cu adulţii. Dacă îi educăm să îi trateze pe ceilalţi cu respect şi la rândul lor să fie trataţi la fel, atunci îi ajutăm să fie puternici şi să riposteze când ceva nu merge cum trebuie. Oricât sunteţi de ocupaţi, faceţi-vă timp pentru copiii dumneavoastră!
Prof. Dr. Ştefania MARINEANU
