Despre alianța de conjunctură dintre PSD și PNL, în structura noului guvern, s-a scris destul. În rezumat: politica e arta compromisului. Ce ar fi ca de data asta să câștige poporul român? Măcar de data asta…
Până acolo, timpul trebuie lăsat să treacă și să arate, fie justețea cauzei actualului guvern, fie incapacitatea acestuia de a răspunde dorințelor publice. În structura acestuia, se regăsește, titular la Ministerul Agriculturii, Adrian Chesnoiu. Un tânăr, parcă, venit de nicăieri, dar căruia nu i se poate contesta în mod real capacitatea intelectuală. Un comunicator nativ, a arătat asta cel puțin în ultimul an, de la tribuna parlamentului sau în desele situații publice, când a raționat corect, cu argumente la titular, pătimaș cât trebuie, impunând respectul partenerului de platou sau al auditorului.
Înainte de acest pas în cariera sa, Chesnoiu se identifică drept directorul general al AFIR (Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale), una dintre puținele instituții de succes ale statului, prin care s-au modernizat acele comunități rurale unde s-a înțeles că doar atragerea de investiții externe poate schimba fața satului românesc.
Am parcurs discursul de la audierea în comisii, înainte de investirea oficială. Întrebări bazate pe curiozitate, răspunsuri tip telegramă pentru că în acest context cadrul nu permite abordări amănunțite. Un fir roșu: dorința sinceră a lui Chesnoiu de a face bine. Iar asta chiar înseamnă mult pentru o societate politică dominată de interese mărunte și de grup.
Însă, Adrian Chesnoiu poate rămâne în memoria colectivă a celor interesați de fenomenul agrar românesc, altfel decât s-a exprimat cel pe care unii îl regretă: Petre Daea. Sunt subiecte tabu ale fenomenului agrar românesc, ce pot fi abordate, chiar dacă o vorbă din popor zice că: „dacă nu te doare, nu e bine să te legi la cap”. Să admitem că agricultura românescă înseamnă și altceva decât interesele marilor fermieri, capitalizați destul de bine în ultimii ani. Să recunoaștem că în zona culturilor mari (grâu, porumb, floarea soarelui, rapiță), se produce un genocid anual, ignorat de autorități prin folosirea necontrolată a ierbicidelor, pesticidelor, îngrășămintelor, în goana pentru producții cât mai mari, implicit profit. Dacă tot se vorbește despre certificatul verde sanitar, în context pandemic, cum ar fi un certificat verde al pământului românesc?
Mai departe, un atac frontal la politica comună agrară prin, măcar deschiderea subiectului privind planul de subvenții, ar fi un pas imens! De la 176 de euro la hectar, în România, până la 634 euro, în același context, în Franța, e o diferență pe care n-a vrut s-o vadă fostul comisar european pentru Agricultură, patriotul Dacian Cioloș…
Se poate face o politică de stat, iar ministerul lui Chesnoiu are capacitatea să fie generator în acest sens pentru adevărata relansare a satului românesc, dar nu în condițiile falimentare de până acum, când un visător care vrea să devină fermier, să se mute în sat, dar care nu are cel puțin 50 de mii de euro, este sortit eșecului. În bătălia pierdută deja cu desfacerea prin marile lanțuri de magazine, nu are rost să intervină. Aici e doar economie de piață.
Cu puțin tact, chit că nu sunt fonduri europene prin PNRR în acest sens, sistemul de irigații poate continua să se extindă, dar printr-o altă abordare decât cea de până acum… Doar câteva exemple culese de la firul ierbii, nicidecum sugerate de vreun elitist în domeniu.
Un minister solid al Agriculturii, prin politici publice, prin măsuri și acțiuni, poate deveni cheia de boltă a relansării economice a unei țări unde cam jumătate din populație folosește direct resurse proprii specifice.
În altă ordine, în cazul unui eșec nu va fi nicio scuză! Nu va merge să dai vina pe generalul Nicu sau pe profesorul Klaus. Gradul de așteptare al societății românești față de falanga social-democrată din Guvernul României e imensă. Liberalii sunt priviți, paradoxal, cu îngăduință, udemeriștii cu respect, iar pe ei, pe social-democrați, sunt toți ochii ațintiți acum. O reușită a lui Chesnoiu la Agricultură va fi, poate, cel mai important bonus de capital pentru societatea… social-democrată. Un eșec, nici n-aș îndrăzni să cuantific în vreun fel…
