ROMÂNIA NOASTRĂ, urmare a politicii postdecembriste, arată astăzi ca o ȚARĂ „ASASINATĂ” – economic, social, politic ș.a.m.d. și în consecință la „ORICE” ocupă ULTIMUL LOC în EUROPA, inclusiv la DREPTUL LA VIAȚĂ.
ȚARA a fost practic „ESCROCATĂ” după modelul IMPERIALIST de către „asasini” politici și economici străini și autohtoni, care controlează TOTUL începând cu resursele naturale ale țării în interesul lor ticălos. Împovărată de datorii uriașe, ROMÂNIA a ajuns sub controlul acestora, ale căror ARANJAMENTE ASCUNSE le îmbăgățesc „seifurile”, în timp ce poporul se află într-o situație tot mai disperată.
De aici, sunt voci care ar pune problemele noastre pe seama unei CONSPIRAȚII ORGANIZATE. Personal, mi-aș dori ca TOTUL să fie atât de simplu, căci membrii unei conspirații pot fi descoperiți și aduși în fața justiției.
Doar că, „SISTEMUL ROMÂNESC ACTUAL” este alimentat de ceva mult mai periculos decât CONSPIRAȚIA. EL este condus de o „mână de oameni” ce au un CONCEPT TICĂLOS, care a ajuns să fie acceptat drept LITERĂ DE LEGE: „orice schimbare față de «TRECUT» și ridicolul lui CÎȚU – Creștere Economică – sunt în avantajul poporului”.
Evident, CONCEPTUL este unul TICĂLOS, căci la NOI, în mod sigur, doar PUȚINI beneficiază, în vreme ce populația se zbate în SĂRĂCIE. Este o REALITATE CRUDĂ pe care CLASA POLITICĂ ce a confiscat REVOLUȚIA trebuie s-o recunoască și admițând-o, căzând la o reală „PAX-ROMÂNA”, să purceadă la aplicarea de SOLUȚII spre a salva măcar acum, în ceasul al 12-lea, O SOCIETATE ROMÂNEASCĂ aflată în DERIVĂ.
Nu cad în greşeala negării absolute a perioadei postdecembriste, căci „timpul istoric” a adus schimbări numeroase, dintre care unele sunt fundamental-pozitive: libertatea de circulaţie, libertatea de exprimare, libertatea votului, comportamentul democratic, apartenenţa la NATO şi UE etc.
Numai că, în raport cu AŞTEPTĂRILE NAŢIONALE, la nivelul exigenţelor şi pretenţiilor noului mileniu, ROMÂNIA a înregistrat „REGRESE IREPARABILE” care au ca numitor comun – SĂRĂCIA – ca un adevărat cancer naţional. În România, puterea de cumpărare este cea mai scăzută din EUROPA. Orice explicaţie şi justificare, făcute în timpul celor 32 de ani, de către guvernanţii care s-au succedat, pălesc în faţa unei realităţi dureroase, care se numeşte SĂRĂCIE.
Dimensiunile şi componentele sub care se manifestă SĂRĂCIA sunt multiple, dar mă voi limita doar la cele mai „palpabile” care afectează până şi fizic naţiunea, mai ales acum, când țara a devenit „GROPARUL EUROPEI”.
SUBNUTRIŢIA – afectează în mod direct ¼ din populaţia ţării, iar speranţele pentru locurile de muncă necesare asigurării existenţei s-au dovedit nule, cel puţin, până acum. Lipsa de RESURSE FINANCIARE „distruge” familii, „distruge” copilării, afectează viaţa alături de rude, prieteni, vecini şi, deseori, a condus la acte din cele mai tragice și EXOD spre VEST.
SĂNĂTATEA – continuă a se „chinui” în limitele unei „precarităţi” ce pare imposibil de „controlat”, atâta vreme cât ROMÂNIA ocupă primul loc în U.E. la tuberculoză, mortalitate infantilă, de col uterin, și COVID-19.
EDUCAŢIA – această coloană vertebrală a unei naţiuni s-a prăbuşit şi funcţionează la cota de avarie, generând tot timpul abandon şcolar, neştiinţă de carte, lipsă de cultură, toate cu bătaie lungă în a „provoca” pe viitor infracţionalitate şi dezordine.
DISPREŢUL UMAN – ca o mentalitate ce s-a impus în ultimii ani, care are drept cauză inegalitatea „promovată” între cetăţenii care sunt „trataţi” în funcţie de avere, poziţie social-politică, dar şi după tupeu şi impertinenţă.
„DECĂDEREA” MORALĂ – în creştere, din cauza mizeriei şi sărăciei, în principal, care se manifestă prin forme abjecte, de la simpla depresie şi un accentuat alcolism, până la prostituţie, consum de droguri, crime etc.
Mă opresc aici cu asemenea dimensiuni sociale pentru a analiza CAUZELE care le-au generat, deoarece întotdeauna EFECTELE se pot înlătura, numai şi numai prin eradicarea cauzelor.
Asemenea cauze care au determinat acest EŞEC sunt diverse, numeroase, dar pentru a nu „OBOSI” şi „PLICTISI”, am să mă opresc la cele DOUĂ care pot fi „socotite” fundamentale:
A). INCOMPETENŢA CRASĂ a celor care au „gestionat” ŢARA în aceşti 32 de ani postdecembrişti.
B). CORUPŢIA cu adevărat APOCALIPTICĂ, îmbogăţiţă „an de an” cu HOŢIE, DELAPIDARE, EVAZIUNE FISCALĂ, TRAFIC DE INFLUENŢĂ, MITĂ, ABUZ ÎN SERVICIU etc., care au „afundat” naţiunea română la marginea civilizaţiei.
A). INCOMPETENŢA. Nu putem uita tâmpeniile ajunse proverbiale ale primului guvern postdecembrist cu un premier în cel mai fericit caz „AMATOR” care a demarat distrugerea economiei naţionale sub lozincile devenite adevărate MOTTO-uri: „INDUSTRIA – morman de fier vechi”, „lichidarea CAP-urilor şi formelor socialiste din agricultură”.
Spre ştiinţă, nici o ţară fost-socialistă n-a „promovat” o astfel de politică antinaţională. În plus, există azi în ţara noastră localităţi cu unităţi agricole şi semi-industriale reorganizate pe „principiul colectivităţii” de către oameni pricepuţi, care asigură prosperitate.
Următoarele două guverne, la fel de incapabile, şi-au „dovedit” incapacitatea şi au redus „gestionarea” ţării la simple socoteluri contabiliceşti de superficialitate, imaturitate, inapetenţă managerială, insuficienţă şi aventurism.
Guvernele instalate de CDR „n-au văzut” bine nici la propriu, nici la figurat, accentuând în permanenţă o „stare naţională” de incertitudine şi marasm. Ne amintim de „pugilistica” empirică dintre partidele componente, dezagreabilă ca un spectacol public lamentabil, dar care a adâncit sărăcia şi nesiguranţa naţiunii.
Mileniul al III-lea a debutat cu o formaţiune guvernamentală ce se pretinde că are „cârlig la popor”, compusă din „băieţii de gaşcă”, dar care s-au ocupat „de ei şi ai lor” şi au „împins în faţă” doar susţinători şi amici „specialişti” în conformism faţă de „şeful cel mare”.
Toţi se mişcau prin „reacţie în lanţ”, iar ŢARA ca un simplu decor începe să fie „privatizată” (a se citi VÂNDUTĂ) la bucată, încât biata noastră PATRIE trăieşte şi azi drama unor „greutăţi şi nelinişti inimaginabile”.
După 2004, când, în fruntea ţării este ales un „BĂIAT DE BĂIAT” care, timp de zece ani, a fost mereu în conflict cu propriul ROL, a desemnat premieri – în număr de trei – care, încărcaţi de „suficienţa încântării de sine” au promovat în viaţa politică stilul vrajbei, îmbrâncelii şi a expresiilor ofensatoare.
La guvernare, însă escrocheriile financiare nesustenabile, practicate în mod populist, de esenţă liberală, accentuau sărăcia ce se va dovedi continuă: „Aruncarea cu bani”, în contextul alegerilor din 2008, ce au prefaţat cumplita CRIZĂ ce a lovit ROMÂMIA, s-a dovedit a fi catastrofală pentru viitorul imediat. Criza „a găsit” o guvernare dezorientată, care a socotit de cuviinţă să „salveze ţara” cu „echilibristică şi jonglerii financiare”, căci diriguitorii finanţelor au utilizat cea mai nepotrivită măsură de a reduce veniturile celor şi aşa săraci, cu 25%, şi asta deja pe fondul dureros al sărăciei naţionale.
În consecinţă, pentru cei mulţi era o situaţie de totală dezamăgire şi, sub presiunea crescută, cele două guverne – unul după aproape patru ani, altul după şaptezeci de zile – şi-au „dat duhul” în 2012.
Irmătorul guvern (indice 1, 2, 3, 4) trebuie să uite că a „început” arbitrar, iresponsabil şi manevrat, dacă ne gândim la primele numiri în funcţia de miniştri a unor iresponsabili cu CV-uri „pătate”, ca apoi să fie imediat înlăturaţi sub presiunea opiniei publice, provocând dintr-un început HAOS GUVERNAMENTAL. Trebuia să înveţe din greşelile altora şi cele proprii şi să înlăture derapajul egolatru. Să înceteze cu manifestările polemice, cu servilismul şi încăpăţânarea şi să-şi asume cu răspundere fişa postului, cu măsuri de anvergură naţională. Asta, şi pentru că aşa-zisele „încercări reformiste”, schimbările de miniştri, unele mai neinspirate decât altele, măsuri luate pe genunchi, au dat greş, iar problemele vitale, teme arzătoare pentru populaţie, rămân în suspensie. Chiar jocurile făcute în zilele acestea, cu numiri de persoane, miniştri aleşi doar pe criterii de „apartenenţă”, pun sub semnul întrebării interesul naţional. Spun asta pentru că ROMÂNIA este „ruptă” între BOGAŢI şi SĂRACI, aceştia din urmă, în număr uriaş, se zbat într-o sărăcie la limita subzistenţei, căci mult trâmbiţata „creştere economică” se vede doar în buzunarele celor BOGAŢI, dar care fac, în mare măsură, obiectul DNA.
În zilele noastre, ţara se „dezvoltă” polarizat şi tocmai de aceea statisticile europene oficiale plasează ROMÂNIA (după BULGARIA) la riscul de sărăcie cu aproape 40% (8 milioane) din populaţie afectată de acest flagel.
B). CORUPŢIA (Apocaliptică) a năpădit ţara şi, ca urmare, zeci, sute, mii de politicieni, conducători de instituţii, funcţionari înalţi, oameni de afaceri, diverşi, de tot soiul şi, şi… sunt condamnaţi, se află în urmărire penală sau foarte aproape de ea, încât parcă ROMÂNIA este într-o sinistră perioadă din istoria ei. Să nu mire pe nimeni că, dacă se va continua cu CORUPŢIA ca „politică de stat” şi, mai ales, dacă va slăbi capacitatea de a pune capăt acestui uriaş flagel, civilizaţia românească va fi pusă la încercare.
Corupţii din ROMÂNIA şi-au diversificat atât de mult metodele de acţiune pentru a avea putere, bani, resurse naturale, influenţă, supremaţie, încât apar azi ca adevăraţi „asasini economici” pentru poporul român ameninţat tot mai mult să trăiască sub pragul sărăciei.
În cei 32 de ani, CORUPŢIA a „evoluat” de la APUCĂTURI COLATERALE, imediat după anii ’90, prin „îmbogăţire” cu HOŢIE, DELAPIDARE, EVAZIUNE FISCALĂ, FURT DIVERSIFICAT, TRAFIC DE INFLUENŢĂ, ABUZ ÎN SERVICIU, la PRACTICA CONTINUĂ şi apoi o CRIZĂ EFECTIVĂ după 2000, ce zguduie din temelii societatea românească…
– Va urma!
