Acasă Editorial Mai poate fi salvat „Radu Greceanu”?

Mai poate fi salvat „Radu Greceanu”?

615
sursa foto: pagina de Facebook a Colegiului
Să nu ne ascundem după deget: este normală practica politizării în instituțiile publice! Societatea democratică în care trăim astăzi trebuie să aibă oamenii garantați de votul popular sau numiții acestora în funcțiile unde se decid politicile publice. La Casa Albă, la schimbarea președintelui, pe lângă titular, pleacă inclusiv bucătarul. Nu se ascund, ca la noi, după legile funcționarilor publici. Nu devin apolitici, atunci când partidul lor nu mai este la putere. Însă, politizarea nu ar trebui să se atingă de școală, de instituția fundamentală ce garantează viitorul unei națiuni! Practica demonstrează că implicarea politicului în școală este cel mai rău lucru dintre cele care susțin starea generală de amestec în treburile școlii.
Exemplul cel mai la îndemână este Colegiul Național „Radu Greceanu”, unitate etalon a învățământului românesc, înființată acum peste 130 de ani. Un templu al educației, un punct de reper pentru învățământul de calitate. Cândva, a face liceul la Colegiul Național „Frații Buzești” din Craiova, sau la „Radu Greceanu”, în Slatina, era cam același lucru. De la un timp încoace, putregaiul politic începe să distrugă fundamentul de altă dată al unității de învățământ din Slatina…
Povestea a început imediat după 1990. Timid, ce-i drept. S-a acutizat prin 2004, când, în ideea de a face bine, și de a dezvolta infrastructura de la „Greceanu”, primarul de atunci a deschis porțile răului. S-a trecut la o ofensivă politică, în trepte, iar fenomenul a cuprins chiar și corpul profesoral, căruia a început să-i placă. Treptat, la ușile edililor au început să bată sfios și să susțină pe recomandări pretențiile de a fi mai mult decât un profesor.
Astăzi, într-un clasament al mediilor obținute la Bacalaureat, vorbind de sesiunea iunie 2020, „Radu Greceanu” mai rămâne pe podium, dar își consolidează poziția a 3-a, la distanță mare de bătălia dintre primele două: „Ion Minulescu” din Slatina și „Mihai Viteazul” de la Caracal. E cam ca-n Liga I, unde FCSB-ul lui Becali se uită la lupta pentru titlu dintre cei de la Cluj și alții de la Craiova.
Problema nu este în corpul profesoral, ci mai degrabă în atitudinea managerială a cuplului pesedisto-liberal, format din Gianina Pîrvu – director general și Flavius Popescu – director adjunct. Aici, la „Greceanu”, pe o listă scurtă, înaintea celor doi, s-ar afla alte nume cu greutatea necesară pentru ca odată aflate în poziția de conducere, să producă mai multă autoritate într-un pachet cu mai mult respect, pentru ca la anul „Radu Greceanu” să nu mai fie, din liderul învățământului oltean, martor la competiția altora.
Nu sunt de contestat calitățile profesorale ale echipei Pîrvu-Popescu, dar rezultatele muncii lor, din platoul de conducere, scot cea mai renumită școală a Oltului din schemă. Cu dublă comandă, pesedistă și liberală, această școală are, cu siguranță, prezent, dar o perspectivă limitată pentru un viitor în care să conteze cu adevărat.
Căci, politicienii ar trebui să înțeleagă, fie că sunt de stânga sau de dreapta, că toate bunele lor intenții, atunci când decid să investească în școli, trebuie să se rezume doar la infrastructură. Orice pas făcut în afara acestui proiect duce, inevitabil, la compromisuri. Iar ele, compromisurile, generează mediocritate în loc de meritocrație. Cazul de la „Greceanu” poate fi un etalon pentru ziua când cineva se va gândi cu adevărat la o reformă a învățământului, una menită să fie la fel de trainică ca cea făcută de Spiru Haret, cam atunci când se puneau bazele școlii ce urma să devină Colegiul Național „Radu Greceanu” de astăzi.
Până atunci, să încheiem într-o notă veselă: oare ce or vorbi, la sesiunea de discuții libere, politicienii Gianina Pîrvu și Flavius Popescu? Unul de la PSD, altul de la PNL…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here