Acasă Cultură ÎN AMINTIREA UNEI ZILE MARI

ÎN AMINTIREA UNEI ZILE MARI

68
      De fiecare dată când rememorez ce era ZIUA ÎNVĂȚĂTORULUI, o fac ajutându-mă de EXPERIENȚA mea de dascăl și de notele și „înregistrările” mele personale, dar și ale multor participanți la această STRĂLUCITĂ SĂRBĂTOARE.
Sunt sigur că în momentul în care citesc aceste rânduri, există, încă, foarte mulți – cadre didactice, foști elevi, părinți, pensionari care se vor raporta la AMINTIRILE prilejuite de MAREA SĂRBĂTOARE – ZIUA ÎNVĂȚĂTORULUI, din 30 iunie, cu minunatele ei festivități ce emoționau practic toată NAȚIUNEA.
Aș putea să declar ACUM, cu sinceritate, că le rămân recunoscător tuturor celor care pe „ATUNCI”, sărbătorind ZIUA ÎNVĂȚĂTORULUI, încununau de fapt încă o ETAPĂ spre împlinirea misiunii de onoare: crearea de generații drepte și onorabile, gata să-și servească PATRIA și POPORUL.
Față de acești MINUNAȚI COLEGI lângă care am muncit mulți ani simt și acum recunoștință pentru experiențele și pentru „LECȚIILE” trăite…

DAR, DAR, nu la CE ERA – 30 IUNIE vreau să mă refer în rândurile următoare, ci la CEVA care DOARE SOCIETATEA NOASTRĂ, despre care nu s-a „pomenit” NIMIC la „NOUA ZI” de 5 IUNIE, care a trecut de fapt ca „oricare” altă zi.
N-am să uit că în „primele rânduri” ale VALORILOR pentru care au luptat și militat miile de cadre didactice erau IUBIREA DE ȚARĂ și DEMNITATEA NAȚIONALĂ față de care ISTORIA ne-a învățat MEREU și observăm mai ales AZI că sunt greu de MENȚINUT, ușor de PIERDUT și mai ales foarte greu de RECÂȘTIGAT.
Pe atunci CONVINGEREA cu care ne „hrăneam” era că EDUCAȚIA este PRIMUL PILON care „permite” PATRIEI să se adapteze pentru a „răspunde” la provocările timpului și că deși EA începea cu „cei 7 ani de acasă”, ÎNVĂȚĂMÂNTUL, în această „bătălie” se afla în „prima linie”.
„Făcând” o reală EDUCAȚIE, cadrele didactice reprezentau FORȚA care asigura, în principal, nu doar tinerei generații, ci întregii NAȚIUNI:
– promovarea VALORILOR, INTERESELOR și SIMBOLURILOR care definesc ROMÂNIA;
– cunoașterea și respectarea drepturilor și libertăților copiilor, tinerilor dar și adulților;
– susținerea domeniilor de EXCELENȚĂ în paralel cu pregătirea pentru VIAȚĂ a TUTUROR.
Sigur, și AZI sunt rezultate meritorii în educație, în ÎNVĂȚĂMÂNT, sunt multe cadre didactice care își fac datoria animate de patriotism, cu puterea lor de responsabilitate față de elevi, chiar dacă SOCIETATEA, uneori, prin dezinteres, se face vinovată pentru CARENȚELE existente, puternic vizibile.
Cu cea mai bună intenție, fără să mă refer la SOLUȚII, am să „menționez” pe cea mai PERICULOASĂ dintre ele, prin consecințele sale care în multe „cazuri” se transformă în RISCURI MAJORE pentru ȚARĂ, pentru SOCIETATE, cu efecte nocive, atât pe plan individual, cât și colectiv.
ABSENTEISMUL și ABANDONUL ȘCOLAR
– pentru care cauzele, din păcate, le găsim în interiorul „defecțiunilor” SOCIETĂȚII ROMÂNEȘTI de după…
Una dintre acestea privește acea primă etapă de până la școlarizare, dat fiind numărul tot mai mare de familii dezorganizate sau al familiilor cu părinți plecați „în afară”, precum și a unor familii „vulnerabile” prin lipsa de „ocupație”. În acest fel, copiii sunt „scăpați” de sub observație și rămân timp îndelungat „NESUPRAVEGHEAȚI”. În consecință, ei nu participă la o viață de familie, deci fără un cadru educațional și comportamental și își găsesc „refugiul” în anturaje dubioase, „uitând” să învețe, să-și facă temele etc.
Există și CAUZE generate de carențe ale sistemelor de învățământ, cu școli incapabile să combată defecțiunile menționate, cu cadre didactice care „nu reușesc” să se impună față de elevi.

Când un cadru didactic se preface că nu observă elevii indisciplinați, neascultători, tupeiști, pe cei care fumează „liniștiți” chiar în școală, atunci avem o problemă gravă.
Sunt unele cazuri de cadre didactice cu „calități”, nu întotdeauna performante, fie profesional, dar în cele mai multe cazuri pedagogic, care nu vor reuși niciodată să se impună. Vor reduce mai totul la faptul că au o sursă „liniștită” de venit, fără să-i intereseze ce realizează cu elevii.
În sfârșit, ca să mă „opresc”, tot mai mult contează „ANTURAJUL, și nu mă refer la cercul de prieteni adevărați, ci pornind de la INTERNETUL cu uriașul potențial informațional prin care pot „contacta” prieteni care nu le vor binele.
De multe ori, din cauza unor asemenea „anturaje”, școala e „părăsită”, înlocuind educația sănătoasă cu manifestări de la consumul de alcool, droguri, fumat, până la „radicalizări” și atitudini antisociale etc.
„Experiența socială” denotă că sunt mulți tineri care nu mai sunt interesați de școală, de pregătirea lor, vor lipsi din ce în ce mai mult, nu mai „răspund” la intervenția părinților, intră sub influența unor indivizi care au interese nocive.
Toate acestea, CÂTEVA, duc la creșterea ABSENTEISMULUI și ABANDONULUI ȘCOLAR, dar care din păcate, REPEDE, vor avea grave efecte la nivelul SOCIETĂȚII, de la infractori de drept comun supuși unei noi „EDUCAȚII”, dar nereușită, în PENITENCIARE,
până la UNII care se „târăsc” prin școală, inclusiv prin „ ÎNVĂȚĂMÂNTUL NOU SUPERIOR” și ajung „SPECIALIȘTI” care „nepricepuți” îmbină lipsa de competență cu acte de corupție ce au „invadat” SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ.
SOLUȚII – spuneam că nu mă refer la ele – dar mă gândesc doar la CAPACITATEA celor îndrituiți de a-și pune ÎNTREBĂRI. În funcție de răspunsuri se dă sau nu STRĂLUCIRE ZILEI ÎNVĂȚĂTORULUI în VIITOR.

Profesor

ION PĂTRAȘCU
Slatina, Olt

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here