Interviu cu ADRIAN IONUȚ CHESNOIU, administratorul public al municipiului Caracal
Prezența în viața publică a județului Olt, a lui Adrian Ionuț Chesnoiu vine să susțină excepția de la regulă. Cea care definește criza de resursă umană în care se află societatea politică românească. Tânăr, instruit la școlile făcute la timpul lor, capabil de o dispută ideologică și profesională, cu o vastă carieră, caracaleanul Adrian Ionuț Chesnoiu se află în fața unei provocări legate de ce poate face el pentru locurile natale de pe poziția iminentă de viitor administrator public al municipiului Caracal. Interviul care urmează, luat cu o zi mai devreme de confirmarea funcției din administrația caracaleană, se vrea o carte de vizită ceva mai amplă. Despre traiectoria sa și planurile acestuia legate de Caracalul de mâine. Orașul întârziat, mult-așteptat de cei cu spirit romanațean.
– O parte din activitatea dumneavoastră profesională recentă se leagă de poziția de director general al AFIR (Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale). Este satul românesc mai bogat în urma mandatului dumneavoastră?
– Eu zic că DA! Satul românesc este mai bogat cu peste 10.000 de tineri fermieri, care s-au instalat ca șefi de exploatație și care pot desfășura acum activități agricole sau chiar non-agricole (pensiuni, cabinete stomatologice, hale de producție țesături, spații de agrement, service-uri auto). Satul românesc a primit de asemenea o infuzie puternică de fonduri europene, fiind contractată aproape în integralitate suma pe care România a avut-o la dispoziție, fiind finalizate sau în curs de implementare proiecte care vizează capacități de producție, procesare și depozitare, dar și în infrastructură Agricolă și Silvică, iar aici pot spune ca s-au finanțat lucrări de irigații pentru circa 390.000 de ha, peste 1.000 km de rețele de apa și apa uzată, peste 1.000 km de drumuri comunale și forestiere. Ar mai fi de amintit și cele peste 300 de Grădinițe înființate sau modernizate sau chiar, dar și un număr mare de cămine culturale. Valoarea plăților care au ajuns la fermieri până la finalul anului 2019 este de aproximativ 5 miliarde euro, din care 1.55 miliarde în 2017, 1,4 miliarde în 2018 și 1,2 în 2019. Ca atare, cred că pot spune ca în ultimii ani A.F.I.R a reușit sa aducă un aport semnificativ asupra spațiului rural și că măsurile luate pentru simplificare și accelerare a absorbției au avut un real succes, contribuind la bunăstarea fermierilor și mai ales la dezvoltarea unor noi locuri de munca la sate. Trebuie amintit că în 2016 România se situa pe locul 24 din punct de vedere al gradului de absorbție, iar la sfârșitul anului 2019 ajunsesem pe locul 12. Puteți observa, în imaginea atașată, evoluția absorbției fondurilor europene gestionate în perioada 2017-2019, în mandatul meu.
– Ați vizat/aprobat o seamă de proiecte pentru mediul rural românesc. Există vreunul cu o poveste mai interesantă, de care sunteți mai mulțumit ca de celelalte?
– Sunt foarte multe proiecte care m-au impresionat. Unul dintre ele este chiar în județul nostru, fermierul Marin ȘERBAN din Găneasa, care după peste 13 ani petrecuți prin străinătate, a revenit acasă și a înființat o livadă de mere BIO, cu fonduri proprii și europene în primul exercițiu financiar de la aderarea României la UE. Nu s-a oprit și a accesat fonduri nerambursabile de peste 180.000 de euro în 2017 care i-au permis sa fie mai performant în activitatea sa. Ce m-a emoționat a fost declarația sa când i-am vizitat ferma și mi-a spus că „banii accesați au contat foarte mult, să iei 180.000 de euro nerambursabili, nu-i strângeai nici în două vieți muncind”. M-au impresionat aceste cuvinte mai ales că le-am mai auzit și de la un tânăr fermier din Bistrița-Năsăud care a înființat o fermă de vaci accesând peste 500.000 de euro, bani pe care spunea el că nu i-ar fi strâns nici în 5 generații. Determinarea și bucuria lor mi-au dat puterea să cred că dacă vrei poți, și pot fi exemple de urmat pentru orice tânăr care dorește să redescopere valoarea satului românesc, care cu oameni ca Șerban și mulți alții, nu va dispărea niciodată!
– Urbanizarea României, marele păcat al ultimilor 50 de ani. Ce ar mai fi de făcut pentru ca întoarcerea la sat să devină prima opțiune?
– Urbanizarea, în general, nu este un păcat. Sunt o serie de factori, predominant economici, care, la un moment dat, conduc la aglomerări umane semnificative și construiesc spațiile urbane. Urbanizarea României poate fi considerată, din nefericire, un păcat. Ați luat în calcul ultimii 50 de ani. Să ne amintim că 30 dintre ei au fost ani de libertate, fără centralizare, măsuri dictatoriale etc, cum au fost primii 20. Ce deosebește, la modul general, ruralul de urban? În primul rând lipsa utilităților, a unui nivel minim de condiții în care fiecare cetățean să se simtă confortabil – curent electric, gaze, canalizare, apă curentă, acces tv și internet etc. De aici trebuia plecat. Asigurarea rapidă a utilităților în mediul rural. Când spunem că aproape 35% dintre români au toaleta în curte, clar nu sunt cei din urban. În al doilea rând, antreprenoriatul și afacerile, care sunt un indicator al locurilor de muncă și implicit al calității vieții. În mediul rural există prea puține afaceri și locuri de muncă create. Cred că v-am răspuns și la întrebare.
– Caracalul de astăzi nu este acolo unde ar trebui. Cine a pierdut pe drum pariul cu dezvoltarea urbană a uneia dintre cele mai importante vetre de istorie din România?
– Din păcate, cei care au pierdut suntem noi toți, cetățenii urbei noastre. Nu vreau să evit întrebarea, dar sunt atât de mulți factori care trebuie luați în considerare încât vreau să îmi folosesc energia gândindu-mă doar la ce trebuie făcut. La cum putem crea o dezvoltare urbană durabilă și o calitate a vieții de care caracaleanul să fie mulțumit. Simt că în momentul acesta este esențial ca preocupările să fie centrate pe viitor. Știți afirmația – Eu nu sunt un om al memoriei, ci al clipei care urmează! Nu poți să nu fii un om al memoriei raportat la această vatră de istorie, care este Caracalul. Dar mă forțez să privesc înainte, să gândesc un viitor mai bun pentru comunitatea noastră.
– La Caracal trebuie început de undeva anume sau acceptați ideea continuității?
– La Caracal trebuie făcută o analiză diagnostic completă, monografică cum spun sociologii. În realitatea socială întâlnim obligatoriu și puncte tari si puncte slabe, și amenințări și oportunități. Asta este teoria. Înseamnă că și în Caracal găsim puncte tari și puncte slabe, amenințări și oportunități. Trebuie identificate. Repede. Eu nu fac management după ureche, pe principul „merge și așa”. Nu poți face schimbări în bine, în nici un domeniu, dacă nu știi de unde pleci. Evident aici intervin și opțiunile decizionale. Ce facem, ce alegem, în detrimentul a ce alegem, cu alte cuvinte cum prioritizăm activitățile? Este, însă, fundamental să cunoaștem adevărata stare de lucruri, cu motivele, condiționările și particularitățile ei concrete. Este un aspect important al gândirii și acțiunii manageriale. Dacă vă întrebați de ce nu am făcut-o până acum, vă răspund rapid: nu am avut acces. Iar la întrebarea ce s-ar putea contura de aici: de ce nu ați avut acces, nu vă mai pot răspunde eu! Însă acum sunt administratorul public al orașului și în scurt timp o să vă pun la dispoziție și această analiză.
– Văd în dumneavoastră profilul unui intelectual. Al unui om dinamic, ambițios. De ce de stânga și nu de dreapta?
– Se spune că intelectual este cel care termină o facultate. La câți ”intelectuali” care s-au dus la Herculane turiști și au venit juriști, de la facultatea de diplome de acolo, aș spune că… Glumesc. Învățământul superior îți dă posibilitatea să gândești mai profund decât ai făcut-o înainte. Și viața, experiența te face mai profund în gândire. Dar are un alt fond. Facultatea își dă posibilitatea să devii mai profund rațional, științific, obiectiv, este o profunzime constructivă, integratoare și concentrată pe rezolvarea de probleme specifice domeniului studiat. Cu certitudine simpatizez cu doctrina social-democrată. Social-democrația românească este mult mai aproape de români și spiritul național, de promovarea interesului general în dauna celui personal. La noi, dacă ești de stânga, există tendința să fii considerat un om fără cultură, fără prea multă educație. Au avut grijă trădătorii și batjocoritorii poporului român și al neamului românesc să construiască artificial acest mit. Paradoxul este că majoritatea celor care astăzi se declară de dreapta își au de fapt originile în stânga românească. Doar că foarte mulți dintre cei care fac astăzi politică, nu își cunosc istoria formațiunii politice în care activează, sau au schimbat de atât de multe ori partidele încât nici ei nu mai știu până la urmă care ideologie politică să o îmbrățișeze.
– Se vorbește de la începutul perioadei pandemice de distanțare socială. Nu cumva așa ceva exista cu mult înaintea promovării obsesive a acestui termen. Nu suntem prea departe unii de alții, în idei, convingeri, atitudini civice?
– Interesantă întrebare, cu nerv aș spune. Vă propun să ne imaginăm o situație de viață: aveți o problemă pe care nu o puteți rezolva singur. Aveți nevoie de ajutor. Vă gândiți că v-ar putea ajuta cei doi prieteni buni pe care îi aveți. Culmea, sunteți convins că dacă vă duceți la ei să le cereți ajutorul ar fi lângă dumneavoastră. Și totuși spuneți ceva de genul – nu mă mai duc să îi deranjez pe prietenii mei, o rezolv eu, cumva, și singur. Cred că noi, oamenii buni și de treabă, am dezvoltat această individualitate. Nu individualism, ci individualitate. Ne ridicăm singuri hotare între noi. Și, în paralel, ne pare rău și resimțim distanțarea.
– Unde ați identificat principalele probleme ale comunității caracalene și cum se poate ieși din criza de autoritate administrativă?
– Cred că este prea devreme pentru un răspuns detaliat. Am răspuns la o întrebare mai devreme. La prima vedere cred că cetățeanul, omul din comunitate nu a fost ascultat de autoritatea administrativă. Nu s-a dialogat cu el cum ar trebui. Nu a fost întrebat ce vrea, cum ar vrea să se deruleze lucrurile. Și astfel cetățeanul a dezvoltat o indiferență comunitară, a devenit o individualitate. S-a retras în gospodăria lui, în familia lui, așteptând vremuri mai bune. Și îi anunț că vremurile au venit. Noi suntem pregătiți să dialogăm, să ascultăm, să implicăm și să transparentizăm. Vom transparentiza toate deciziile administrative și le vom pune la dispoziția cetățeanului. Avem nevoie de părea lui, de punctul lui de vedere. Primăria lucrează în interesul cetățeanului.
– Nu vă supără atunci când lumea spune că toți politicienii sunt la fel? De unde vine această etichetă?
– Ca și clasă socială suntem la fel. Obligații, responsabilități, drepturi etc. Dar omul sfințește locul. Cred cu tărie în elite, în orice domeniu al vieții sociale, deci și în politică. Eu nu vreau să fiu un oarecare, într-o mare masă de oameni, nu am vrut niciodată asta. Eu vreau să fiu mereu cea mai bună variantă a mea. Oriunde mă implic, orice fac, vreau să fiu la cel mai înalt nivel de performanță, indiferent cât trebuie să muncesc pentru asta. Eu așa vreau să fiu. Și asta este calea pentru un viitor mai bun. Să ne facem cu toții treaba ireproșabil.
– Sunteți aproape de caracaleanul Ion Marian Doldurea și proiectele sale. Ce aveți în comun pentru Caracalul de astăzi și de mâine?
– Ion Marian Doldurea este un om care a muncit performant, care a dăruit, care lasă în urma lui semne ale prezenței sale în această lume. Vin lângă Ion Marian Doldurea să lucrăm la viitorul acestui oraș, cu credința că va fi al tuturor și nu cumva, al nimănui, așa cum poate părea acum. Pentru mine Ion Marian Doldurea este un exemplu, este exemplul acela al caracaleanului care a întors ceva înapoi în comunitate. Omul acesta a pierdut, personal vorbind, când a venit la PSD. Se încearcă denigrarea lui de către „bășcălioși și migratori”. În glumă îi spuneam că dacă mergea spre dreapta, era acum descris ca cel mai și cel mai dintre liberali. Însă noi vrem să facem o altfel de politică, aceea a bunului simț, a celor care doresc să dezbată idei și nu să discute oameni. Ion Marian Doldurea este un om de construcție, un om care reușește să coaguleze forțe, să adune în jurul său oameni de calitate care vor să se implice pentru binele orașului.
– Mulți ies în spațiul social-media și se declară salvatorii Caracalului. Ce unitate de măsură trebuie folosită pentru a-i separa pe cei capabili, mânați de bune intenții, de ceilalți care, ca în teatru, fac doar figurație?
– Și figurația are rolul ei în teatru. Dacă este asumată ca figurație. Există un mecanism comunitar politic – alegerile. Să știți că nu sunt speriat de numărul de salvatori. Este bine că s-au trezit mulți. Chiar dacă motivațiile unora sunt îndoielnice. Comunitatea noastră va alege. Ce mă deranjează este maneaua asta comportamentală pe care unii au îmbrățișat-o și o joacă pe toate gardurile precum cucii. Căci pe ei îi interesează mai degrabă ce nu fac alții decât ce fac ei. Un salvator este o persoană care este interesată doar de ceea ce poate face el pentru binele comunității. Când îl interesează ce fac eu și mă arată cu degetul nu mai este salvator. Este un instigator, cu alte cuvinte este o mare amenințare la adresa comunității din care face parte. Să nu mai vorbim de faptul că mulți dintre ei au și avut administrația la îndemână pentru a putea arăta de ce sunt în stare, și din păcate pentru noi toți, nu au demonstrat că pot, ba dimpotrivă.
– Un exercițiu ipotetic: aveți în față un caracalean indecis. Convingeți-l să vă asculte și să vă susțină finalmente ideile din proiectele dumneavoastră?
– Eu am o filosofie managerială. Ascult și implic oamenii prin lucru în echipă. Ascult oamenii, mă interesează părerea lor, iau în considerare soluțiile pertinente și viabile. Plec de aici în construcția acțiunilor mele. Am convingerea că vrem să facem bine, că ne interesează ca lucrurile să meargă în direcția corectă. Fiecare, la nivel individual, are așteptări și gândește la o calitate mai bună a vieții. Cetățeanul indecis este pentru mine un potențial coechipier în a construi împreună și a genera o creștere a calități vieții fiecăruia în comunitatea noastră. Când mă uit la un om, mă interesează întotdeauna ceea ce mă unește de el și nu ceea ce mă separă. Așa că toți cei ce cred că pot contribui la o dezvoltare serioasă a orașului nostru, sunt bineveniți în echipă.
