Acasă Actualitate „TREZIREA” NAȚIUNILOR

„TREZIREA” NAȚIUNILOR

105
Cine ar fi crezut? Chiar, cine ar fi crezut că „accidentul” din China va modifica „configurația mentală” a mapamondului? Dacă mai adăugăm și recenta „SCĂPARE” a ANKAREI, privind migrația, putem să ne explicăm conținutul „ascuns” prin TITLU.
DA, aceste două evenimente au declanșat un FENOMEN NAȚIONAL prin care națiunile își „REVIN” având în vedere că AU FOST – SUNT și mai ales VOR FI, în primul rând, prin ELE ÎNSELE. Mai mult, se justifică, AZI, concret, prin ce se petrece în lume, CORECȚIA făcută de „vechea ideologie” conform căreia rolul statului și al națiunii nu numai că nu se va „dilua”, ci dimpotrivă, va crește asigurând evoluția umanității.
După al doilea război mondial, în a doua jumătate a secolului XX-lea, cuvântul de ordine, atât în EST, cât și în VEST, era INTEGRAREA, cea care a schimbat rolul statului, aducând „atingere” mândriei naționale. Lumea apărută ATUNCI s-a „croit” pe dimensiunile încordate ale RĂZBOIULUI RECE, însoțit de grave amenințări la adresa PĂCII și NAȚIUNILOR. De atunci s-a născut, în plan politico-ideologic TEORIA INTERNAȚIONALISMULUI ce propaga ca viabil un sistem de integrare politică, economică, militară, atât în OCCIDENT, cât și în ESTUL EUROPEI.
Urmare a fost înfrângerea NAȚIONALISMULUI care era socotit ca o „defecțiune istorică” permițând NOILOR MARI PUTERI să impună INTEGRAREA INTERNAȚIONALĂ ca o „ACTUALITATE NECESARĂ”. „SISTEMUL” a funcționat însă până în anul 2008, când CRIZA a zguduit cel mai puternic EUROPA INTEGRATĂ, provocând un adevărat dezastru multinațional și dezvăluind astfel SLĂBICIUNEA SISTEMULUI INTERDEPENDENT. Națiunile au înțeles că integrarea a fost mai degrabă o EROARE decât un SUCCES, dându-și seama că acesta este ÎNCEPUTUL „declinului beneficiar” al INTERNAȚIONALISMULUI.
NAȚIUNILE, treptat-treptat au înțeles că până în 2008 și-au pierdut SUVERANITATEA și CONTROLUL DESTINELOR PROPRII, înțelegând că, de fapt, NAȚIUNEA este fundamentul și LOCUL unde trăiești, care-ți determină MODUL DE VIAȚĂ, alături de compatrioți, în care ai „TOTUL” în comun. Pe aceste „FOND NOU” s-a impus o puternică REACȚIE NAȚIONALISTĂ, îndreptată împotriva INTERNAȚIONALISMULUI…
În ultimii ani, în toate țările europene, având în vedere „noile pericole” – migraționismul, posibile epidemii, s-au produs modificări esențiale în mentalitatea națiunilor care pun, înainte de toate, dorința și nevoia cetățenilor de a trăi alături de compatrioții pe care îi iubesc, ferindu-se împreună de probabile nenorociri.
Așa asistăm chiar în aceste zile la renașterea viguroasă a unui NAȚIONALISM SINCER și CURAT ce va genera, cu siguranță, într-un termen relativ scurt, o SEPARARE IREVERSIBILĂ între NAȚIONALISM și INTERNAȚIONALISM, între ceea ce se vrea a fi NOUL NAȚIONALISM și vechea cultură politică și morală a anilor 1945-2008.
Modul cum se manifestă în aceste zile demonstrează că NAȚIUNILE au FORȚA să se conducă și să se administreze proiectându-și VIITORUL înfluențând decisiv procesul intern al NAȚIONALISMULUI.
ȘUBREZIREA generală a UNIUNII EUROPENE, BREXIT-ul, întărirea RUSIEI, AMERICA în primul rând pentru americani, sunt factori de ultimă oră care vor influența decisiv VIITORUL.
AZI, multe CAPITALE așează în antiteză SUVERANITATEA NAȚIONALĂ cu un SISTEM U.E. cu centrul la BRUXELLES, antidemocratic și cu o birocrație stufoasă. ASTFEL, națiunile din sudul EUROPEI, tot mai accentuat, ripostează pentru „POZIȚIA SECUNDĂ” cu care erau tratate. Prin urmare, SPANIA și PORTUGALIA, nemulțumite de scăderea dramatică a nivelului de trai și de tratamentul „periferic” își reafirmă „pretenția” de a fi recunoscute ca moștenitoare a unor civilizații cu întindere pe planetă.
Italienii au ridicat deseori „glasul” la adresa Berlinului și Parisului negând cu putere pretențiile de „superioritate” franco-germană. Maniera de acțiune în aceste zile, în contextul epidemiei, demonstrează că și-au amintit că sunt urmașii puternicilor romani, capabili să se „administreze” singuri și să învingă.
GRECIA, nu rareori, și-a manifestat împotrivirea față de instituțiile europene și acceptând investițiile chineze a diminuat eforturile Uniunii Europene de a condamna acțiunile chineze în Marea Chinei de Sud. Pe de altă parte, RIPOSTA dată recent migranților „eliberați” de Turcia are darul de a evidenția autoritatea și prestanța în zonă.
În NORD, SUEDIA se comportă ca pe vremea când era o solidă etnie omogenă suedeză, mod de gândire care s-a statuat și în FINLANDA și DANEMARCA, cu istoria ei demnă de admirat și cu o civilizație de invidiat: NORVEGIA, în contextul de neapartenență la U.E. își manifestă deschis INDEPENDENȚA.
În GERMANIA s-au înmulțit VOCILE care își exprimă nemulțumirea față de politica MERKEL – motiv pentru care ACEASTA și-a anunțat retragerea din viața politică. În același timp, ascensiunea VERZILOR în viața politică, dar mai ales concepția cu care se afirmă A.F.D ca formațiune anti-europeană, au condus la un CURENT al „dialogului necesar cu RUSIA”, căci „fără MOSCOVA nu vom putea răspunde la problemele urgente de politică mondială”.
În FRANȚA cuprinsă în cleștele – VESTELE GALBENE – FREXIT – au crescut nemulțumirile francezilor față de politicile prea pro-europene, încât MACRON încearcă inaugurarea unei POLITICI PRO-FRANȚA, cândva O NAȚIUNE cu mare autoritate ÎN LUME, în ideea unei „REVENIRI” pe SCENA MONDIALĂ.
În OLANDA – partidul antisistem – socotindu-se NAȚIONAL – PARTIDUL NAȚIONAL este pe val pentru o OLANDĂ pe măsura fostei sale glorii. La BRUXELLES, deși capitală multinațională, forțele naționale sunt foarte active. În AUSTRIA, nu demult, se punea problema unui REFERENDUM de a rămâne sau NU în U.E.
O atitudine de NAȚIONALISM pronunțat cuplat cu o „NECONFORMARE EUROPEANĂ” se resimte tot mai accentuat în ultima vreme în UNGARIA, SLOVACIA, CEHIA și POLONIA. Aici, tot mai multe VOCI AUTORIZATE critică „funcționarea politică” a EUROPEI care n-a adus egalitatea reală a statelor componente.
Ungaria consideră că structurile Uniunii Europene sunt prea birocratice, împiedicând astfel adoptarea de hotărâri în favoarea națiunii. La rândul lor, polonezii, bine dirijați de liderii lor, se evidențiază în toate ocaziile ca puternic-naționaliști.
Statele balcanice, fie cele din Uniunea Europeană, fie SERBIA, deseori au ignorat BRUXELLES-ul, nefiind însă, ELE, ignorate de RUSIA și CHINA, în sectoare de afaceri reciproc- avantajoase.
În privința BUCUREȘTIULUI, mă reduc doar la câteva recomandări, pornind de la INCONȘTIENȚA a trei liberali: IOHANNIS, ORBAN și CÎȚU, ajunsă la PAROXISM în 12.03.2020, ora 16.00, gen „câinii latră, ursul merge”:
– să treacă dincolo de festivism și rutină prematură;
– să renunțe la acceptarea cu lejeritate, practic necondiționată a celor formulate la BRUXELLES;
– să-și facă simțită prezența și auzită vocea în mod semnificativ, în incintele europene privitoare la INTERESUL NAȚIONAL;
– să renunțe la atitudinea abulică, defetistă, inactivă sau de-a dreptul nepăsătoare la situațiile ingrate care privesc ȚARA;
– a crea oportunități reale pentru activizarea și relansarea politicii noastre externe;
– IAR ÎN aceste zile SĂ „PROFITE” de faptul că având monedă proprie și nu suntem în SCHENGEN pentru a le folosi ca avantaje majore.
AȘADAR, cu CERTITUDINE, EVENIMENTELE din ultima vreme i-au făcut pe MULȚI LIDERI să „evidențieze” neajunsurile mari ale INTERNAȚIONALISMULUI și INTEGRĂRII și pe fondul acestei REALITĂȚI EUROPENE cu cei doi POLI – NAȚIONALISM și INTERNAȚIONALISM – militează serios pentru reconsiderarea STATUTULUI de SUVERANITATE REALĂ a fiecărei NAȚIUNI. Mai rămâne să spună deschis că: S-AU SĂTURAT DE CE A FOST PÂNĂ ACUM și că SCHIMBAREA ESTE NECESARĂ…

Profesor
ION PĂTRAȘCU
Slatina – Olt

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here