Acasă Fără categorie #SLATINA652. Povestea „surorilor de piatră”

#SLATINA652. Povestea „surorilor de piatră”

100
foto: internet

Cine îşi mai aminteşte de cele două statui… ca două surori? „Industria casnică” şi „Agricultura”. Nedespărţite. „Născute” în acelaşi atelier, opere inestimabile, realizate de Ion Georgescu (1856-1898), şi Ştefan Ionescu Valbudea (1856-1918), ambii foşti elevi ai sculptorului Karl Stork (realizatorul statuii de la mormântul lui Ion Varipatti, de lângă Biserica „Sfinţii Împăraţi” sau „biserica de pe Piteşti”)
În anul 1895, Grigore Constantinescu (Monteoru), latifundiar, solicită sculptorului Ştefan Ionescu Valbudea să realizeze două statui, care să reprezinte ţărănci în port popular românesc. Monteoru voia să le poziţioneze la intrarea casei sale. Fiind destul de ocupat, sculptorul Valbudea oferă o lucrare prietenul său, sculptorul Ion Georgescu.
Sculptorul Georgescu se îmbolnăveşte în timpul execuţiei statuii „Industria casnică”, pe care o termină în toamna anului 1898, iar în luna decembrie avea să moară. Cele două statui sunt livrate beneficiarului Monteoru, care după câteva luni moare şi el (decembrie 1898).
Deşi casa nu bate cu masa, într-o poveste se spune că Monteoru ar fi dat statuile, drept plată pentru servicii avocăţeşti, unui anume Romano, care, în 1917, le aduce în casa construită în comuna Pleoşoiu în anul 1912. Realitatea face că statuile se aflau, la moartea lui Monteoru, în curtea boierului. Posibil să fi fost dăruite de un urmaş al său… Punctele de suspensie vă lasă să trageţi concluziile.
Să zicem să statuile se aflau, în 1917, în casa familiei Romano. În 1948, casa este naţionalizată şi găsim statuile în curte. După ce a fost „şcoală specială”, clădirea devine casa de protocol a lui Emil Bărbulescu. Astfel, statuile sunt aduse în Slatina, poziţionate după cum urmează: „Industria casnică”, la intersecţia de la Zahana (zona Stomatologie), iar „Agricultura” în zona a ce urma să fie „blocul potcoavă”. Ulterior, amândouă se aflau una aproape de alta.
În 2003, descendenţii familiei Romano dau Primăria Slatina în judecată şi câştigă statuile. Acestea sunt duse în curtea familiei, la Pleşoiu. Soclul statuii „Industria casnică” mai există şi astăzi în faţa „blocului potcoavă”, de la ACR, iar soclul statuii „Agricultura” se află în curtea familiei Romano, în Pleşoiu. În 2006, familia vinde statuile unui „avocat”. Statuile ajung la o firmă de licitaţii. Astfel, statuile au intrat în dubioasa lume a licitaţiilor. Statuile aveau ca preţ de licitaţie suma de 300.000 euro, fiecare. Ele se aflau în curtea casei de licitaţii. Acestea nu mai apar pe site-ul de licitaţii şi figurează la o altă adresă.
Statuile măsoară, fiecare, 2,42 m, sunt lucrate în marmură de Carrara, realizate prin metoda punctării.
Acestea fac obiectul unei premiere naţionale: prima comandă privată de sculptură monumentală.
„Industria casnică” şi „Agricultura” sunt ale Slatinei şi niciun dregător nu s-a gândit să le aducă acasă la ele, în Slatina.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here