Acasă Administrație BALȘ. Când vorbim despre un oraș abandonat…

BALȘ. Când vorbim despre un oraș abandonat…

1215
     Când toată lumea face politică, uităm să vedem ce se întâmplă la firul ierbii. Atenți la dezbateri, măsurând cu încredere intensitatea emoțională a nu știu cărui candidat, formulând savant aria cercului, uităm să găsim România reală, cea care e mult mai palpabilă decât cea normală… 
Așa am ajuns, pe 20 noiembrie, o dată deloc întâmplătoare (vom arăta asta pe parcurs), la Balș. Orașul fermecat, spun unii, iar alții îi pronunță numele asociind coșmarul rutier pe care îl au cei aflați în tranzit, atunci când, pe o distanță de patru-cinci kilometri parcurși, poate, mai mult de un ceas prin orașul de pe malul Oltețului. Pentru a vedea direct de la fața locului ce-i acolo și ce înseamnă când administrația locală sfidează bunul-simț și-l privește pe cetățean ca pe o cantitate bună de manipulat, necesară satisfacerii unor scopuri date de avantajul funcției vremelnic deținute.
Când administrația locală ucide. Exact în urmă cu patru ani
În urmă cu patru ani, la intrare în Balș, dinspre Slatina, pe partea dreaptă, avea loc un stupid accident. Tragic, prin dimensiunile sale. Un biciclist, aflat pe trotuar, pedalând spre nevoile sale, în condiții de vizibilitate reduse, cade într-o gaură apărută în carosabilul pietonal. Își pierde viața, iar astăzi, la patru ani de la tragedia care l-a trimis în neființă pe Marius Daniel Vasile, la doar 22 de ani, vinovații sunt lăsați în pace.
Un dosar stufos, un anchetator scrupulos, împiedică aflarea adevărului. Cel evident. Căci, aici, indiferent de soluția adoptată, vinovăția aparține celui care administrează domeniul public. Plătit în acest sens pentru asta.
Decesul lui Marius Daniel pare în zadar. După patru ani de la tragedie, în zonă nu a apărut decât o zonă de demarcare și avertizare a situației din trotuar. Cea care este la fel și astăzi. În plus, o cruce mică, neagră, din metal, de pe care numele victimei, căci putem vorbi despre o victimă, începe să se piardă. Timpul e vinovat, iar trecerea lui este uneori benefică pentru cei care au interes ca uitarea să se aștearnă peste incompetență, nepăsare, indolență, cuvinte generatoare de moarte. 20 noiembrie 2015 – 20 noiembrie 2019. Patru ani, degeaba…
Ciudat 2015, ăsta! Cu câteva zile mai devreme, la Colectiv, mureau peste 60 de tineri. Tragedia de la Balș e din zodia aia neagră, când statul, prin ai săi, ucide. La Balș a pierit Marius Daniel Vasile. Avea toată viața în față…
România zdrențuită. Starea de a fi a Balșului de astăzi
Nu trebuie să intri printre blocuri și n-ai nevoie să cauți acul în carul cu fân. Trebuie doar să mergi în Balș, pe artera principală, numită strada Nicolae Bălcescu, și ai să vezi, stânga-dreapta, fluturând, zdrențe tricolore. Bucăți de pânză decolorată, ce au fost cândva drapele arborate în cinstea celor ce au făcut posibil, cu ani în urmă, dreptul de a purta acest stindard. E semnul făcut cu… boltă, de la Primăria Balș, captivă unui primar de mai bine de 11 ani, de respect față de valorile și simbolistica națională.
Evident, un purtător de cuvânt scrupulos de la primărie ar spune că nu sunt bani de alte steaguri. Dar, dacă ar fi așa, măcar dați jos cârpele alea, pentru că, măcar în acest fel, nu produceți mizerie în spațiul public. Luați cârpele acasă și afumați-vă voi, pe timp de vară, de țânțarii care, oricum, deratizați, nu s-au sinchisit să nu-i atace pe bălșeni în lunile din urmă.
Altfel, la diverse evenimente, îl vedeți în contrast, pe primar, cu eșarfa pe burtă, peste costumul cu cravată, atunci când face campanie electorală în afara timpului permis. Ține de bun-simț, de etica administrativă, de obligația prin lege de a respecta simbolurile naționale…
Stațiile de autobuz prin care a trecut civilizația și administrația locală
Aspectul e dezolant. E revoltător pe alocuri. Are și o componentă de atitudine civică refractară, de huliganism, dar și de lipsă de reacție din partea aceleiași primării de la Balș. Sunt așa parcă de când lumea.
Unii spun că mai bine n-ar mai fi deloc, căci o parte din ele sunt pe strada aia blestemată în care stai o oră în trafic, ducând mai departe, din estul spre vestul României și invers, mesajul vizual al unui oraș părăsit. Ceea ce, până la urmă, Balșul cam asta e astăzi. Dar, când să mai aibă timp de o biată primărie un primar care este și președinte al Asociației Orașelor, atunci când omul stă bine pe la Guvern, în poze cu primul-ministru, gândindu-se să salveze România de incompetență?
Orașul fără arhitect și fără blocuri reabilitate
Situația blocurilor din Balș este, politicos spus, dezastruoasă. Niciun program concret de reabilitare termică a acestora, nimic în sensul armonizării peisajului urbanistic. Fiecare și-a izolat cât a crezut și cu ce a avut. Oamenii nu sunt de condamnat, au tot dreptul să spere la un trai mai bun, mai economicos, acasă la ei. Se întâmplă asta pentru că primarul s-a cam izolat în funcție de această realitate care face din zona blocurilor bălșene unul dintre cele mai urâte peisaje din România similară.
Probabil că proiectul izolării blocurilor, cu care umblă la purtător primarul, nu e cel care convine interesului tuturor părților, dar printre părți nu se numără și oamenii din Balș, cei cu CNP, cu visuri, cu aspirații, cu gândul că într-o zi vor trăi altfel, acasă la ei, în Balș.
Într-un exercițiu de memorie, vă invitam, într-un număr anterior al Ziarului de Olt, pentru a înțelege cum e cu reabilitarea în speța de la Turnuri.

Afacerea Turnurilor din Balș…

Ar trebui să-i crape obrazul de rușine dacă se laudă cu așa ceva!
Din punct de vedere al panotajului stradal, Balșul stă bine. Cum apare o mărgică, hop cu panoul. Cum face primarul o fasole bătută la 25 de lei porția, dă-i cu roll-up-ul.
Așa se întâmplă și în cazul locurilor de joacă, nefuncționale, adevărate pericole pe domeniul public, achiziționate puțin cam cu mână largă, de la producătorii cu mustăți răsucite, care știu să mulțumească beneficiarii.
Chiar dacă unii dintre ei aproape că au ajuns la pușcărie din cauza contractelor pentru tobogane, călușei cu arc și funii destinate celor care vor să închidă socotelile cu viața de pe lumea asta.
Locurile de joacă din Balș asigură condiții pentru orice fel de gusturi. De la „manageri” cu mustăți răsucite, care atunci când nu furnizează echipamente pentru parcuri, livrează jghiaburi și burlane direct de la purtător…
Câinii, paznici la școlile din Balș!
E o realitate. Animalele sunt blânde. Deocamdată, până la proba contrarie. În zona unităților de învățământ din Balș, câinii suplinesc paza obiectivelor. Până acum, din fericire, niciun animal nu s-a repezit la copiii care vin la școală, sau din zonă. Se poate întâmpla oricând, iar dacă ar fi așa, administrația locală, cu siguranță, ar pune un roll-up și ar lua atitudine la cina de după o întâlnire a Asociației Orașelor din România, acolo unde se servesc mâncăruri alese, lăutarii sunt de soi, iar chiolhanurile țin până la ziua.
Altfel, în sistemul educațional din Balș, chiar și un banal indicator de grădiniță e lovit de soartă, de vânt, un semn că la secția de votare din zonă trebuie acționat repede, altfel…
Parcul de lângă balta gării…
Bălșenii au legendele lor despre balta de la gară. Se zice că nu are fund, iar cei care se îneacă aici rămân prizonieri într-o bulă a timpului. Mulți oameni din zonă se jură că i-au văzut pe înecați plimbându-se în nopțile cu lună plină, pe liniile de cale ferată din vecinătate.
Aici, pe malul bălții, este un parc. Unul al delăsării. Ai zice că aici s-au întâlnit două galerii de fotbal neprietene, înaintea unui derby de sezon, și au luat măsura bâtei pe mobilierul stradal din zonă. Altfel nu se explică băncile rupte, mizeria din zonă și aspectul general dezolant, o continuare firească a ceea ce, în capătul opus al străzii se văd astăzi rămășițele unei piețe care a fost puțin timp așa cum trebuie să fie.
Epilog
Reportajul de față, făcut prin Balș, nu a beneficiat de suportul unui ghid partinic, aflat în contradictoriu cu modul în care primăria face administrație locală. Am mers pur și simplu pe firul… dezastrului orășenesc. Nu trebuie să fii bălșean, să ai ochi și să vezi că aici, un singur lucru e din belșug: nepăsare și dispreț, într-un tot unitar, servite de administrația Mădălin Ady Teodosescu.
Dar, în cel mai scurt timp, Balșul luat la pas, va fi prezentat într-o formulă nouă, publicistică: Ziarul de Balș. Un proiect independent, destinat bălșenilor de bunăcredință…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here