După ce a venit de la o consfătuire a statelor membre ale TRATATULUI DE LA VARȘOVIA, ținută la MOSCOVA pe 4 decembrie 1989, CEAUȘESCU, foarte supărat, a dispus o serie de măsuri privind securitatea granițelor.
Astfel, s-a luat decizia ca paza de frontieră să treacă de la M.A.P.N la MINISTERUL DE INTERNE, în ideea de a pune capăt trecerilor frauduloase de frontieră . Schimbarea însă a provocat un haos enorm, reducându-i considerabil eficiența.
Ca urmare, a avut loc „apariția” unui mare număr de așa-numiți „TURIȘTI STRĂINI” care au trecut masiv granița de NORD a țării noastre. Fenomenul a rămas însă până azi în „ÎNTUNERIC” făcând obiectul unor controverse foarte pasionate.
Astfel, „UNII” consideră că acești TURIȘTI – un prim mare grup – a trecut granița cu ocazia vizitei lui CEAUȘESCU la IAȘI. Valul următor ar fi pătruns pe 9 decembrie și s-a intensificat de pe 12 decembrie. „TURIȘTII” erau tineri, bărbați „bine legați” și veneau cu autoturisme LADA și autocare, vorbind o limbă străină, dar și stâlcit românește.
Trecerea o făceau dimineața, motivând că merg în Jugoslavia. Punctul de întâlnire era în IAȘI – la HOTELUL UNIREA – unde apar înregistrați 176 turiști veniți de la ODESSA și MIKOLAIV. „Unii” speculează, fără probe, că ar fi fost la IAȘI, pe atunci independent unul de altul, ION ILIESCU și PETRE ROMAN.
Pe 14 decembrie, după-masă, TURIȘTII au plecat din IAȘI, și unii s-au îndreptat spre BUCUREȘTI, alții spre TIMIȘOARA, cu popas ceva mai lung la CRAIOVA. ALȚII neagă cu tărie că TURIȘTII STRĂINI ar fi avut „un rol” în desfășurarea evenimentelor și că, probabil, n-ar fi exclus ca în „acele zile” cetățenii străini să fi vizitat ROMÂNIA ca excursioniști care n-aveau nimic în comun cu operațiuni diversioniste.
Pentru ambele teorii nu sunt dovezi incontestabile, chiar dacă lângă CRAIOVA au fost împușcați trei turiști străini, învinuiți de terorism.
Oricum, ADEVĂRUL este „admis” că ATUNCI au existat TURIȘTI STRĂINI, dar fără „a juca” un rol important în desfășurarea evenimentelor. Sunt mulți martori care au mărturisit „avalanșa” de automobile LADA, dar REVOLUȚIONARII care au luptat pe baricade, asigurând victoria revoluției, n-au avut printre ei STRĂINI, așa cum au declarat atunci când au format diverse asociații ale combatanților.
Este adevărat că au existat uneori grupuri neidentificate, dar acestea au devastat instituții și magazine cu scop de jaf și care erau, de fapt, simpli huligani.
În sfârșit, ca o simplă IPOTEZĂ se poate admite totuși că TURIȘTII s-au comportat doar ca OBSERVATORI și pentru că evenimentele „curgeau” bine n-a fost necesară intervenția lor.
Desfășurarea concretă a evenimentelor reliefează concret, practic, că TURIȘTII STRĂINI n-au avut niciun rol la 14 decembrie la IAȘI, unde încercarea de a organiza un miting antiregim a eșuat, căci aceștia nu și-au făcut apariția în PIAȚA UNIRII deoarece ei nu mai erau atunci în oraș. A urmat imediat TIMIȘOARA, pe baza unei probleme locale legată de expulzarea pastorului protestant LASZLO TÖKES.
TÖKES s-a născut în 1952, la CLUJ. În 1975 a absolvit TEOLOGIE PROTESTANTĂ din oraș, după care, între 1977 și 1984 a fost PASTOR în DEJ. După publicarea unui articol referitor la „situația” maghiarimii a rămas fără serviciu, dar după ce a făcut „grevă” pe 1 IANUARIE 1987 a fost numit „al doilea” pastor la biserica reformată din TIMIȘOARA.
Intrând în conflict cu episcopul PAPP, TÖKES a fost transferat în satul MINEU din județul SĂLAJ, dar acesta a refuzat să plece din TIMIȘOARA.
Așa a ÎNCEPUT, și în scurt timp, din 15 decembrie 1989, orele 11:00 – dimineața, în fața casei pastorului, timișorenii s-au adunat astfel că numărul demonstranților a crescut masiv și oprind tramvaiele strigau sloganuri contra lui CEAUȘESCU.
Unii participanți și-au amintit mai târziu că în mulțime puteau fi văzute grupuri care „nu arătau a locuitori ai TIMIȘOAREI”, care erau foarte agresivi și au început spargerea vitrinelor și devastarea magazinelor, dar asta nu înseamnă că aceștia erau „TURIȘTI STRĂINI”, căci ei, dacă ar fi existat, s-ar fi putut răspândi fără dificultate în mulțime, pentru a radicaliza comportamentul acesteia.
Pe de altă parte, pentru „a înăbuși” demonstrația, au fost trimiși 80 de milițieni cu bastoane de cauciuc, căști și scuturi, cu câteva mașini de pompieri care, dacă la TIMIȘOARA ar fi fost TURIȘTI BINE INSTRUIȚI și ÎNARMAȚI n-ar fi fost în măsură să le facă față.
În același timp, PRESA STRĂINĂ, „intrând” în scenă a falsificat evenimentele exagerând cu datele participanților, ucișilor, răniților etc. Astfel, pe 17 decembrie 1989, TV maghiară vorbea despre manifestația a „zeci de mii de unguri” destrămată de MILIȚIE, iar EUROPA LIBERĂ „deforma” și mai mult realitatea.
Cert este că în afară de LUPTELE POPULAȚIEI cu ARMATA orașul a fost sistematic devastat și jefuit de bande de indivizi neidentificate, iar cadavrele celor uciși au fost duse la morgă.
Încercarea de înăbușire prin forță a revoluției de la TIMIȘOARA a eșuat, ca ulterior și a celei din BUCUREȘTI și din țară, context în care a murit și generalul MILEA. Tezei sinuciderii, la etajul 6, camera 621, între orele 9:25-9:35 i s-au „adăugat” și alte ipoteze: că ar fi fost împușcat de persoane fidele lui CEAUȘESCU sau că generalul a cedat nervos și a ales soluția cea mai simplă pentru a ieși din scenă.
CEAUȘESCU află „de caz” la 9:45. După „evacuarea” lui CEAUȘESCU (termen mai potrivit decât „FUGA”) „aranjată” de STĂNCULESCU și arestarea cuplului tot din ordinul lui STĂNCULESCU, au apărut așa-numiții TERORIȘTI, dar nu există dovezi că aceștia ar fi „TURIȘTI” străini. Ba, mai mult, pe fondul TERORIȘTILOR au fost arestate câteva zeci de persoane, niciuna străină, care, însă, mai târziu au fost eliberate.
În cele din urmă, SILVIU BRUCAN „a găsit rezolvarea” – TERORIȘTII nu erau străini, ci „credincioși” ai lui CEAUȘESCU. Ca urmare a acestei „concluzii”, pe 23 decembrie 1989, conducerea F.S.N a adresat o cerere de ajutor U.R.S.S. Noroc că U.R.S.S n-a onorat cererea, căci altfel…
Profesor,
