Slatina începutului de octombrie 2019 se află într-o criză identitară. În plan politic, stânga, așa cum este înțeleasă, privind PSD-ul, sau dreapta, așa cum este văzută, dacă ne raportăm la PNL, nu oferă acea stare de spirit, care să genereze un proiect politic administrativ de anvergură, încât să capaciteze mase de oameni în jurul acestuia, să creeze dezbateri, să producă controverse, iar la final să aducă acea plus-valoare orașului unde sunt prea mulți cei care astăzi se raportează la epoca Darius Vâlcov.
Ca de fiecare dată, există o fantă de lumină, chiar și acolo unde și optimiștii spun că întunericul e total. Vocea străzii, cea pe care nu o mai aud politicienii, oamenii simpli din oraș, imuni la campaniile mediatice agresive, caută un punct de reper pentru o viitoare administrație, într-o zonă unde proiectele standard sunt deja consumate.
Cele de mai sus au susținere, pornind de la o poveste adevărată. În urmă cu câteva zile, într-o discuție liberă, decuplată de la interesul jurnalistului de a obține informația suplimentară, un grup de slătineni ridica, în consens, ideea că oferta de prezumtivi aleși pentru alegătorii de astăzi nu cuprinde și profilul slătineanului legat de oraș în contextul existenței din viața de zi cu zi. Abia când unul dintre ei a întrebat despre Gabriel Dima Buliteanu, despre proiectul său politic, am găsit explicația la portretul robot căutat dar neofertat slătineanului, în contextul perioadei de precampanie electorală la alegerile locale din iunie 2020.
Astăzi, Gabriel Dima Buliteanu își recunoaște existența în zona de dreapta, acolo unde e marea așteptare. Nu se depărtează de liberalism, atât timp cât crede că poți fi liberal și fără să ai carnetul vizat de grupul de putere de la conducerea structurii județene a partidului care își spune astfel în nume.
Viziunea sa despre Slatina se duce într-o zonă mult mai îndepărtată decât războiul politic, început pentru un mall (o aglomerare de magazine într-un singur centru comercial). Proiectul lui Buliteanu, așa cum se întrevede, ține de modernismul orașului, susținut prin consultarea cetățenească, înainte de a crede că deținătorul puterii are în proprietate și adevărul absolut.
Dacă astăzi Gabriel Dima Buliteanu nu vrea să fie salvatorul universal, este pentru că a înțeles că poporul nu mai vrea să fie salvat. Opțiunile lui (n.n. ale poporului) țin de normalitatea relației dintre administrație și beneficiarul serviciilor publice. Rămâne ca alții să joace în rolul de binefăcători autorizați în exercițiul public, iar maturitatea de a înțelege să vină în dreptul omului normal. Aici, Gabriel Dima Buliteanu este el însuși, fără a avea nevoie de nicio mască în exercițiul demnității umane, din viața de zi cu zi.
Gabriel Dima Buliteanu își susține normal platforma publică, iar dacă până astăzi nu a promis imposibilul, se datorează respectului avut slătineanului ajuns la maturitatea civică. Pentru asta, pentru a fi altfel, la un moment dat, nici nu ai nevoie să aparții partidelor politice actuale, concentrate să capaciteze, într-un circuit închis, cu același tip de mesaj, aceeași alegători buimaci de fiecare dată, incapabili să iasă din emoția votului negativ.
Priviți-l cu atenție pe Gabriel Dima Buliteanu, pentru că este foarte posibil ca numele său să joace misiunea așteptată la alegerile locale ce vor avea loc, într-un tur sau două, în iunie 2020!
