Acasă Editorial Criza din spatele accidentului de la Priseaca…

Criza din spatele accidentului de la Priseaca…

911
A fost știrea după-amiezii zilei de 9 iulie 2019. Accidentul de la Priseaca, mai degrabă de la Valea Mare, totuși, iese din tipar: 19 persoane implicate într-o formă sau alta, dintre care un decedat, șase mașini avariate, printre ele un microbuz, o autoutilitară de mari dimensiuni, trei autoturisme… Răspuns pe măsură: 7 ambulanțe SMURD, o autospecială, serviciul de descarcerare, alte nouă ambulanțe de la Salvare, medici chemați de acasă, la fața locului. Informația inițială s-a rostogolit în comentarii spre seară. Chiar și emisiunile consacrate de la ora 21:00 au răstălmăcit evenimentul.
Firul accidentului este simplu și încadrează perfect peisajul unor drumuri supra-aglomerate, unde e de ajuns o frână bruscă, combinată cu ceva neatenție din partea conducătorului mașinii din spate. Iar când zona este intens circulată, cele două vehicule inițiale afectate atrag ca pe o masă de popice și pe alții în carambol. Să reținem partea oarecum plină, dacă putem vorbi de așa ceva: doar un singur decedat, chiar dacă, și o viață de om este mult, atunci când e pierdută agresiv…
Se cuvine să privim, după eveniment, cu suficientă atenție, pentru a înțelege ce-i de făcut pe viitor. Din învățămintele atenției în trafic, adaptată la aglomerația de caractere și mașini, iese în față criza de la Centrul de Transfuzii Sanguine Slatina. Aici, cu promptitudine, ce-i drept, după accident, pe Facebook, pentru că acolo se întâmplă toate, directorul Centrului, dr. Ramona Lesnic, vine cu un apel de mobilizare pentru rezolvarea cantității de sânge necesare pentru victime. Pe surse, se pare că stocurile aflate la Centru s-au epuizat imediat după accident.
Aici, punctual, doctorului Ramona Lesnic nu i se poate imputa nimic. Acțiunea de donare de sânge este, prin definiție, una voluntară, și are la bază foarte multe elemente de atitudine civică, de răspundere conștientă față de necazul aproapelui. Însă, cum ar suna apelul de rigoare, făcut de Lesnic sau de altcineva din sistemul de gestiune a sângelui recoltat, în cazul unui accident mult mai mare, cu implicații mult mai grave? (În România, cutremurele mari, se repetă la vreo 40 de ani. Ultimul a avut loc în 1977…) Tot cu Facebook-ul și cu îndemnuri spre latura emoțională a prezumtivilor donatori?
Privind în detaliu, cred că activitatea de la Centrul de Transfuzii Sanguine Slatina are o lacună dată de nodul de interpretare din activitatea curentă. Mobilizarea, conștientizarea cetățenilor nu se face doar post-traumă, și nu se face doar pe rețelele de socializare, altfel un canal extraordinar de comunicare! Căutând în istoria activității curente de la acest Centru, fără a insista în detalii de organizare, nu se văd acțiunile de conștientizare pentru colectarea prin donare a sângelui atât de esențial pentru continuarea vieții într-un organism afectat de boală sau vreun accident. Această inerție, deși pare o exprimare forțată, poate ucide, dacă nu cumva unor oameni în suferință, pe pat de spital, nu li s-o fi găsit la timp punga salvatoare… E doar o intuiție, sau mai bine-zis, o prezumție.

Societatea în care trăim e una extrem de complicată. Omul este expus riscului integrității fizice, ca într-un teatru de operațiuni. Căci, însăși viața de zi cu zi e un război cu gloanțe trase pentru existență. Iar când nevoia unui centru de transfuzii devine politică publică comunicată doar cu ajutorul Facebook, aici e o problemă de management a organizației. Sau de aici începe problema imputabilă doctorului Romona Lesnic.
În rest, rămâne doar să ne rugăm pentru sănătate, iar atunci când dăm de necaz, să-l rugăm pe directorul Centrului de Transfuzii Sanguine Slatina să facă, repede, o postare pe Facebook, pentru ca ceilalți, dintre cunoscuții noștri, s-o distribuie deîndată…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here