„Nimic şi niciodată fără Dumnezeu!”
Citându-l pe Gheorghe Pârlea, „poetul Marin Beșcucă nu se/nu ne dezminte, e într-o perpetuă stare poetică. Iar povestea lui lirică adesea trebuie să aibă numaidecât, până evenimentele interioare devin text, un model deja întrupat care să-i transfere încă nenăscutului poem o efigie umană.”
Marin Beşcucă nu este un poet banal, este o poezie care scrie poeme. Mărturie stau volume precum: „Scrisori către Gheorghe Pituț”, „Scrisori către părintele Dan”, „Haistru – Scrisori către fratele meu”, „Medica – Geneza suspinului ireversibil”, „Floricel – Baladă peste Livada de Bihor”, „Magister – Confesiunile unui poet din Grădina Maicii Domnului”.
Un manual de metafore
Volumul de versuri se deschide cu „Îninte de toate”, în loc de prefaţă, o abordare pe tema prietenie în care spune că prietenia este de mai multe feluri, având la bază o filozofie ce dă naştere la o cugetare reală. În final, prietenia se dedă luminii. Cartea este considerată mai mult decât poezie, o evocare a spiritului prieteniei.
Poetul, al cărui spirit este mereu tânăr, îşi dezlănţuie toate ofurile şi realizează un dialog cu un prieten, dar nu unul oarecare, „unul e aceeaşi lungime de undă”. În carte „totul se lăfăie-n metafora scăldată de cel mai înal nivel al gândirii”.
Autorul se joacă de-a dreptul cu metaforele, ce aproape că-şi dau coate în poem, e destul de dificil să te ţii cu gândul la pas cu gândul poetului. Volumul cuprinde versuri fără rimă de o sensibilitate de nebănuit.
Ioan Constantin Rada este profesor universitar, inginer şi doctor în ştiinţe economice, din Oradea. Dar, mai înainte de toate, Prieten. Marin Beşcucă obişnuieşte să scrie „Prieten” cu majusculă, dând astfel o mare importanţă acestui tip de relaţie interumană.
