26 mai 2019 – ziua când dreapta (observați că nu dau nume de partide), a arătat că se poate. Că și fără organizare excesivă, fără tabele cu numere de telefon, cu oameni instruiți ca pe front, fără obligații instituționale, poți să obții rezultate semnificative la niște alegeri unde, înainte de ziua votului, toată lumea anunța câștigători detașați, pe cei ce, abia-abia au obținut locul doi în clasamentul general…
Slatina, astăzi, din perspectiva alegerilor locale, arată că un lider carismatic, educat, cu priză la comunitate, poate să vină și să răstoarne calculele pesediștilor, optimiști doar în fața camerelor de luat vederi. Aici e nevoie de o atitudine unitară, de un concept liberal, de un om cu veleități de acest gen, capabil să gestioneze emoția colectivă într-un singur sens.
Pesediștii, ca niciodată, sunt foarte atenți la configurarea jocului, iar din informațiile culese direct de la sursă, din centrul de comandă, un nume nu poate fi constrâns, cumpărat sau convins să se ocupe de altceva: Gabriel Dima Buliteanu.
Iar, din perspectiva evaluării adversarului, pesediștii stau bine, au un simț înnăscut să descopere omul de la care vine pericolul. Amintiți-vă de virulența lor prin începutul anilor 2000, față de Traian Băsescu, chiar pe vremea când acesta conducea un partid de 3%, cu potențial de creștere spre 5%. Priviți-i, mai recent, cu câtă furie îl atacă pe Iohannis, când omul pare chiar inofensiv.
Avem un Gabriel Dima Buliteanu. Un om cu o disponibilitate de efort politic greu de găsit în zona de dreapta de la Olt, un lider politic imposibil de arătat cu degetul. Nu a contractat afaceri cu statul, nu a subcontractat proiecte altora și nu e adeptul jumătăților de măsură… De la stat, nu a primit, probabil, decât restituiri de taxe auto, iar de dat îi dă cu generozitate, poate mai mult decât i se cuvine. Știe să meargă printre oameni, iar capacitatea sa de dialog se bazează pe un piedestal al nativei forțe de convingere.
Slatina de astăzi este dispusă să primească o ofertă altfel decât cele din ultimii ani. Una atipică, menită să arate că valul din 26 mai nu este doar un fenomen singular. Construcția sa pentru Slatina, bazată pe o infrastructură umană, neafectată de clientelă și de micile dramolete de partid, nu e o invenție a celor contemporani nouă, aici, pe malurile Oltului. Luați, așa cum îmi spunea cineva în urmă cu câteva minute, exemplul proiectului american, propus în urmă cu aproximativ trei ani, de Donald Trump. Un om venit aproape de nicăieri, care intra cu sufiecientă bunăstare în politică, niciodată încadrat în șabloanele politicii tradiționale, spulberă un sistem, răstoarnă calculele analiștilor și câștigă, concomitent simpația și funcția de președinte al Americii. Unii vor spune că este o comparație împinsă la extrem, dar luând-o pe elemente, la o analiză atentă, criticii vor dezarma și vor spune că sunt mai multe lucruri asemănătoare decât divergențe în ideea celor două proiecte.
Gabriel Dima Buliteanu, pentru Slatina, ca primar, nu trebuie să promită locuri de parcare, noi slujbe pe plantația coorporațiștilor și multe festivaluri călușărești expirate pentru care nici organizatorii nu mai trăiesc niciun dram de emoție.
Paradoxal, Gabriel Dima Buliteanu e în postura unică până acum, de a fi un candidat solidar și susținut și dincolo de agenda cu promisiuni specifice unor astfel de campanii. Faptul că pe zi ce trece pesediștii agrează aproape orice soluție din partea opoziției pentru primărie, mai puțin pe cea a lui Buliteanu, este un semn al intuiției despre care vorbeam câteva rânduri mai sus. Acum depinde de o maturitate transpartinică în rândurile opoziției de dreapta de la Olt. Dacă există, omul e aici, dacă nu, fiecare își poate asuma, pe cont propriu, eșecul la alegerile locale din iunie 2020.
