Acasă Actualitate Grigore Călin – despre rădăcinile României

Grigore Călin – despre rădăcinile României

20
DISTRIBUIȚI

       Puţină lume ştie că la anul 87 e.n. Imperiul Roman a fost învins de către daci. Atunci se afla la conducerea Imperiului Împăratul Domiţian, care a trimis să atace Dacia, pe generalul Cornelius Fuscus, cu 6 legiuni romane. În urma războiului, dacii au ieşit învingătoti în lupta de la Tapae, iar generalul a murit în luptă. Regele dac Durpaneus a primit supranumele de Decebalus, însemnând „cel curajos”, sau „cel puternic”.
În anul următor, dacii au fost învinşi de romani, dar au profitat pentru o scurtă perioadă de timp de un „bonus” de la romani pentru care l-am putea numi chiar tribut. După multe veacuri poporul român a reuşit să-l elogieze pe ocupantul roman, poate pentru faptul că a contribuit la formarea poporului român şi a limbii române. În elogierea acestor evenimente, poetul Grigore Călin ne spune „Trăiască Roma”!

Trăiască Roma!
Ajunşi la graniţa cu dacii
Romanii s-au oprit un timp,
Li se goliseră desagii
Cu bunătăţi de la Olimp.
Mulţi ani odihnă n-au avut
Căci dacii li s-au pus în cale,
De la romani luau tribut,
Iar ei le trimiteau sandale.
Şi fu negoţul sfărâmat
De aurul descoperit,
Când l-a momit pe Împărat,
Cu trei armate a pornit.
E greu de cucerit poporul,
Cum de-ai întoarce invers ape,
Căci ei îşi apărau ogorul
În bătălia de la Tapae.
Şi au căzut la pace-adâncă,
Se pune pâinea la dospit,
Aşa cum face o româncă
La un popor blagoslovit.
Ne e trecutul scris în piatră
Şi binefacerea aidoma,
Noi ştim că dacii nu ne iartă,
Când noi strigăm ”Trăiască Roma”!
Popor de bravi eroi
Istoria e pusă-n palmă,
Că-i mai uşor de cercetat
Şi ea e cea mai dulce armă
Să ştim cu cine am luptat.
Cum de-am ajuns să ne mândrim
Cu Roma care ne-a învins,
Dar o iertăm şi o iubim
Căci e plămada de nestins.
Trecut-au peste noi barbarii,
Dar n-au lăsat decât dureri
Şi spaime ne-au adus avarii,
Trecut-a timpul , parcă-i ieri.
Şi alte neamuri, seminţii
Au tot purces pe ăst pământ
Şi cu-ale lor Împărăţii
S-au dus în vănt ca un descânt.
Trecut-au hunii mai în fugă,
N-au stat prea mult, căci se grăbeau
La Poarta Romei să ajungă,
Să o distrugă, asta vreau.
Şi a căzut Imperiul care
Ne-a atestat c-am fost și noi
Când Roma era-n destrămare,
Iar noi popor de bravi eroi!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here