Acasă Actualitate DIN NOIEMBRIE 1944 – „ELIBERATORII” DAU FRISOANE LA BUCUREȘTI

DIN NOIEMBRIE 1944 – „ELIBERATORII” DAU FRISOANE LA BUCUREȘTI

46
DISTRIBUIȚI
      Deși mersul ISTORIEI este „grăbit”, uneori este necesar să revenim la „ce a fost” pentru a înțelege adevărul despre evenimentele „de atunci”, căci astfel înțelegem și „ne limpezim” asupra a ce „a urmat”. În privința țării noastre, în „epoca războiului” care i-a marcat viitorul, la 28 octombrie 1944, sintetizând acțiunile ce s-au desfășurat în această perioadă, „Journal de Geneve”, sub titlul: „SITUAȚIA TULBURE DIN ROMÂNIA”, scria:
961
1944, octombrie 28, BERNA
Material confidențial transmis de biroul de știri german
„Situația din București devine tot mai tulbure datorită deosebirilor de vederi dintre partidele burgheze și de stânga.
În București au loc demonstrații de stradă împotriva guvernului”.
(ARHIVELE STATULUI – București, Microfilm R.F.G. r. 63. c. 114)
Pe de altă parte, în scopul controlului executării prevederilor din CONVENȚIA DE ARMISTIȚIU, până la semnarea TRATATULUI DE PACE, s-a instituit COMISIA ALIATĂ DE CONTROL ce acționa potrivit ordinelor ÎNALTULUI COMANDAMENT ALIAT (SOVIETIC) compusă din: mareșalul U.R.S.S. – R.MALINOVSKI, comandantul FRONTULUI II ucrainean – președinte, generalul U.P. VINOGRADOV – vicepreședinte, generalul CORTLAND von R. SCHUYLER și respectiv vicemareșalul DONALD F STEVENSON, din partea S.U.A și MARII BRITANII.
CONVENȚIA însă avea un caracter apăsător și contradictoriu defavorabil intereselor naționale și care leza interesele ROMÂNIEI, fapt care a determinat uneori ca „autoritățile regale” să ceară sprijin din afară, de la „neamuri”.
Un asemenea „fapt” s-a petrecut la 5 NOIEMBRIE 1944 și este reflectat în următorul document al vremii:
981
1944, noiembrie 5, BUCUREȘTI
Relatare a lui STEVENSON, șeful Misiunii militare britanice în România
De la MISIUNEA MILITARĂ BRITANICĂ din București, către Ministerul de Război
5 noiembrie 1944, Urgent – strict secret
„De la vicemareşalul aerului Stevenson
Cu permisiunea mareşalului Malinovski, astăzi am luat masa cu regele şi cu regina. După masă, regina ne-a condus pe mine şi pe rege într-un birou unde a avut loc o convorbire particulară. Regele mi-a spus că este convins că Rusia intenţionează să înglobeze România şi că ori ce câte ori el a încercat să formeze un guvern, având un acord realizat între partide, Rusia a sabotat permanent formarea guvernului, ridicând piedici de ultim moment.
(…) Rezultatul a fost că s-a creat o gravă stare de incertitudine în interiorul şi în afara ţării şi, mai mult, îndeplinirea condiţiilor armistiţiului nu a putut fi abordată în mod adecvat. Regina mamă a intervenit în tot cursul convorbirii şi a subliniat aspectele discutate. Mi s-a cerut sfatul. Am spus:
1) Este extrem de important ca prevederile armistiţiului să fie îndeplinite integral şi cât mai curând posibil.
2) Că actuala situaţie politică din România este intolerabilă.
3) Că ceea ce doreşte guvernul Maiestăţii sale să vadă este un guvern ferm, capabil să conducă ţara, să-şi îndeplinească obligaţiile cu aceeaşi fermitate.
4) Că, potrivit acordului cu Naţiunile (Unite), România este un stat suveran şi că frontierele de stat, cu excepţia unei porţiuni a Transilvaniei, au fost stabilite prin tratate.
5) Prin urmare, nimic nu poate împiedica formarea fără întârziere a unui guvern puternic cu scopul de a îndeplini aceste funcţii într-un moment atât de critic.
(…) Apoi am spus:
1 – că o nouă acţiune de tărăgănare din partea României, indiferent de cauza ei, ar putea avea serioase consecinţe şi atrage după sine sancţiuni care să constrângă;
2 – că era mai bine ca România să acţioneze;
3 – că ceea ce se doreşte este formarea unui guvern puternic;
4 – că în această Coroană trebuie să-şi impună voinţa Suverană;
5 – că în împrejurări critice erau necesare o viziune clară şi o acţiune fermă, iar capacitatea, fără teama unei presiuni din afară, este necesară pentru îndeplinirea acestei funcţii de stat. Regina şi regele s-au liniştit în foarte mare măsură. Ea a spus: „Aceasta este ceea ce-i spuneam totdeauna regelui să facă, dar el este foarte tânăr şi deoarece mareşalul Antonescu l-a ţinut mai bine de 3 ani aproape ca într-o închisoare el nu are experienţa politică necesară care să-l ajute într-o perioadă ca aceasta. Din ceea ce dv. aţi afirmat este clar ce trebuie făcut şi o nouă lumină cade asupra situaţiei de intrigă inventivă şi incertitudine în care am fost noi”.
L-am întrebat pe rege de ce se teme şi el mi-a răspuns, după ce s-a gândit puţin, „de Rusia”. El considera că poate fi dus în Rusia în orice moment. Apoi regina a făcut remarca: „Ceea ce ţi se poate întâmpla ţie cel mai rău este să fii pus la zid şi împuşcat şi, dacă aceasta se va întîmpla, îţi vei fi făcut, cel puţin, datoria faţă de ţară şi nimeni în lume nu poate face mai mult”.
Regele a spus că s-a hotărît şi ştie ce are de făcut. Regele m-a impresionat mult, iar regina în mod deosebit, deoarece ea avea o idee clară şi curajoasă asupra rolului regelui în România”.
Foreign Office vă rog transmiteţi «această telegramă» la Moscova.
(ARHIVELE STATULUI – București, colecția Microfilme – Anglia, r. 408, c. 518-520)
Peste câteva zile, la 13 noiembrie, cu prilejul unui dineu regal pentru legația americană, REGELE „s-a plâns” trimisului S.U.A la București că SOVIETICII prin politică, măsuri și diverse acțiuni destabilizează situația din ROMÂNIA.
1002
1944, noiembrie 17, BUCUREȘTI
Relatarea lui BURTON Y BERRY asupra convorbirii cu regele MIHAI
SECRETARUL DE STAT
WASHINGTON
București, via CASERTA
„Regele a organizat ieri un dineu particular pentru personalul legației. După dineu, m-a luat deoparte «pentru a-mi da unele informații referitoare la actuala situație din ROMÂNIA».
El s-a referit la TRANSILVANIA, unde autoritățile sovietice au obligat autoritățile administrative românești să părăsească TRANSILVANIA. Regele a spus că nici el, nici poporul nu au înțeles motivul acestei măsuri.
El a discutat, de asemenea, despre MOLDOVA. Împreună cu armata sovietică, din TRANSILVANIA au venit un mare număr de oameni. Ei s-au instalat în casele și pe pământul a 100.000 de oameni pe care sovieticii i-au strămutat. Nou-sosiții și-au instalat propria lor administrație. El spune că nou-sosiții complotează împotriva statului.
Regele a spus că sovieticii se plâng de neîndeplinirea prevederilor armistițiului. El mi-a atras atenția asupra faptului că o cale ferată principală a fost lărgită la ecartamentul sovietic și, ca urmare, stocul de material rulant românesc nu va mai putea fi folosit pe această linie.
El a spus că fiecare stație de cale ferată are grupul său de autorități sovietice ale căror ordine sunt adesea contradictorii.
Trenurile au fost umplute cu grâu și au plecat spre București, dar autoritățile sovietice de pe traseu le-au deviat. În aceste condiții este imposibil, după opinia regelui, să se asigure livrările necesare către populația românească…”.
BERRY
(ARHIVELE STATULUI – București, colecția Microfilme S.U.A, r. 63, c. 716-719, No 87101/11-1744)
Sau, același BERRY sesizând o altă chestiune de jaf evident documentul 1010, 23 noiembrie 1944
Telegrama lui BERRY către secretarul de stat al S.U.A – Hull privind dicuția cu A.I. VÎȘINSKI, legat de utilajul petrolier din ROMÂNIA, transportat în U.R.S.S.
„Ieri după-amiază i-am adus la cunoștință domnului VÎȘINSKI punctul de vedere al Departamentului de stat în problema creată de măsura autorităților sovietice de a transporta 23.000 tone de conducte, piese și alt utilaj din depozitele diferitelor companii petroliere din ROMÂNIA.
VÎȘINSKI a susținut că acesta era utilaj german trimis în ROMÂNIA în timpul războiului, nu ca plată pentru petrolul românesc, ci pentru a fi trimis la exploatările sovietice îndată, după ce vor fi fost cucerite de germani. În acest caz, comandamentul sovietic a considerat utilajul drept trofeu de război. El a insinuat că valoarea utilajului este atât de mică, încât poate fi considerată ca un mic transport de împrumut – închiriere.
În încheierea discuției asupra acestui subiect, VÎȘINSKI a spus că el nu e de acord (cu punctul de vedere american) întrucât autoritățile sovietice consideră utilajul ca fiind trofeu de război”.
BERRY
(ARHIVA NAȚIONALĂ A S.U.A – Departamentul de Stat – No. 8716363/11-2344)
În cele din urmă, MIHAI – rege, deși declarase că știe ce are de făcut, a rămas prizonierul „mult-speratului” ajutor din partea OCCIDENTULUI – în principal ANGLIA și S.U.A, demonstrând incapacitatea de a înțelege„schimbările” istorice ale vremii.
Pe acest „fond” actul de la 30 decembrie 1947 semnifică rolul său în istoria ROMÂNIEI?
NOI cei de azi și EI, ce vor veni, să punem și întrebări complementare și să căutăm înlăuntru-le răspunsurile.

Profesor,
ION PĂTRAȘCU
Slatina – Olt

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here