Poetul Ion Anuţa este unul dintre cei mai patrioţi poeţi ai zonei Oltului. Poeziile sale nu au egal şi sunt inspirate din realităţile ţării. În poeziile sale, Ion Anuţa ne expune teme de interes general, teme actuale, prin care face o radiografie a societăţii noastre şi a clasei politice. Versurile sunt scrise într-o manieră realistă şi sinceră, chiar dacă sunt pamflete, şi provin dintr-o inimă românească. Poate prea românească.
Gazele din Marea Neagră
(Pamflet)
Au aflat mai-marii țării, că de-atâția mii de ani,
Stau ascunse-n fundul mării, miliarde de dolari.
A rămas fără cuvinte gurul marelui partid,
-Asta da „ghiseft”, nu glumă! În mustață și-a șoptit!
Şi-amețit de bucurie le-a spus, la câțiva lachei:
„Jur că eu îmi rad mustața, de nu pun mâna pe ei !!.
Dacă-i vorba despre mare… eu sunt pescar iscusit,
Îi înhaț eu cu năvodul sau cu-n vas de pescuit.”
Dar trezit dın visul, care nu-l mai poate da uitării,
Și-auzind c-acea comoară e mai jos de fundul marii,
Că nu poate scormoni s-o găsească cu draglină,
Că-i la mare adâncime, nu-i pe insula Belina,
Și nu-i vorba de bacnote rătăcite-aşa… prin mare,
Sau de pietre nestemate și de gaze naturale,
A chemat pre cum o fac, de atâția ani în țară,
Firmele dın lumea largă, să le scoat-acea comoară.
Iar acum să vezi minune, nu pot vota legea care, ar putea să pună-n grabă, gazele-n exploatare !
O tot freacă,o frământă, o aprobă-n Parlament,
O-ntorc din nou la comisii pe motiv că nu-i corect,
Cum se-nparte cașcavalul, între marii farisei…
Cei ce nu-s la guvernare vor un pic şi pentru ei…
Și-uite-aşa… se tot amână, iar poporul stă și-așteaptă!
E scârbit, văzând cum țară nu mai este guvernată!
O avere colosală a acestei țări bogate,
Ce urmeaz-a fi festinul, haitelor înfometate,
De haiduci ce-și zic partide și se luptă-n disperare,
Sfâşiindu-se-ntre ei cum să stea la guvernare!
ESCROCII
(Pamflet)
Escrocii sunt o palgă ordinară,
Îi poți găsi oricând,
și-n orice țară.
Ei sunt un cancer, o molima, o ciumă,
Prntru poprul care
nu-i sugrumă!
Iar țara noastră-i plină de escroci,
Precum în apele stătute-s mormoloci.
De unde-ați apărut napârcilor, ad-hoc?
V-ați înmulțit… că nu mai este loc,
De voi în nici-un colț de țară,
Și ne facurăţi neamul de ocară
Este știut de mult,
c-acești escroci,
Se înmulțesc printre creduli și proști,
Printre cinstiți și printre cei deștepți,
Ei sunt o masă-amorfă de inepâi!
Şi nu-nțeleg, cum voi tot reușiți,
Poporul asta blînd să-l
tot mințiți!
Și-l şmenuiţi mereum de-atâția ani,
Și v-ați umplut desagii cu dolari.
Niște şmenari, pungași și șarlatani,
Cu veleități de intelectuali.
Moral, o națiune-ați degradat,
Și tot avutul țării l-ați furat,
Mai nou, doriți dintr-un escroc venal,
Să faceți un erou național?
Dar începutul are și-un sfârșit,
Poporul ăsta bun… de-o fi trezit ,
Cu tot avutul vostru din hoție,
Nu veți scapă nicicând de pușcărie.
