Poetul Grigore Călin ne propune, şi de data aceasta, versuri frumoase despre România. În versurile sale, poetul de îndeamnă să redescoperim o Românie pitorească, o Românie a rădăcinilor noastre.
Multe veacuri
Multe veacuri ardeleni-români
Slugi în țara lor și alții stăpâni,
Dezlipiți din sânul noastre-i nații,
Au păstrat hotarul vechii mele Dacii.
Peste veacuri decând sunt, se știe,
Nu au vrut să fie colț de Românie
Și cu toți românii aprig au luptat,
Ca să-nfăptuiască Marele Regat.
Din coroana Munților Carpați
Rotunjiră țara românilor -frați
Și creară România Mare
Cum a fost în vechile hotare.
Pe aceste locuri, multe generații
Au păstrat hotarul vechii mele Dacii
Și vom fi în veacuri, cât românii sunt
Loc de-nchinăciune, pace pe pământ!
MILENARE PLAIURI
Milenare plaiuri, mii de generații
Ce s-au scurs de-alungul fostei mele Dacii,
Penetrând istorii, ia române seamă
Că a fost odată Dacie romană.
Și nicicând barbară, pe barbari ia-nfrânt
Si a fost stăpână pe acest pământ.
La niciun vecin nu le-a fost pe plac,
Cel mai scump a fost sângele de dac.
La anul o mie pe-acest colț al lumii
Dezlegară caii ca să pască, hunii,
Fu iarba prea grasă, lăsând-o să crească,
Au rămas prin locuri, caii să mai pască.
Si-au păscut o vreme,caii pasc și azi,
Le-au plăcut pământul și umbra de brazi,
N-au plătit chirie, nimic la romăni,
Dar s-au vrut o vreme pe români stăpâni.
Din istorii vine vânt de libertate,
Zalele-nrobirii fură sfărâmate,
Caii pasc-și-acum la huni și români,
Dar de-un Centenar nu mai sunt stăpâni!
