Acasă Cultură ÎNVĂȚĂMÂNTUL SLĂTINEAN LA LOC DE CINSTE (IV)

ÎNVĂȚĂMÂNTUL SLĂTINEAN LA LOC DE CINSTE (IV)

106
DISTRIBUIȚI
          În prima jumătate a secolului al XX-lea consemnăm rezultate bune în instruirea și educarea elevilor din învățământul slătinean, precum și activitatea dascălilor care erau și animatorii cercurilor culturale existente atunci în orașul nostru.

În Slatina funcționau constant 6 școli primare: 2 de băieți, 2 de fete și 2 mixte. Funcționau cu succes cele două licee: „Radu Greceanu” – care se bucura de un „mare prestigiu în țara noastră” și Liceul de Fete ce ființa din 1921.
De frumoase aprecieri se bucura și „Școala de Agricultură” de la Strehareț. Produsele obținute de pe lotul experimental al școlii au fost cunoscute și peste granițele țarii, căci cele mai bune exponate au participat la expoziția agricolă internațională de la Paris, organizată la începutul secolului XX.
Învățământul slătinean, prin minunații săi dascăli, a pregătit mulți oameni de seamă între care amintesc „doar” câțiva:
– poetul Barbu Paris Mumuleanu, despre care GENIUL Eminescu spunea că este: „GLAS DE DURERE”;
– ION MINULESCU – excelent poet;
– marele muzician DINU LIPATI, absolvent strălucit al CONSERVATORULUI la numai 15 ani, devenit apoi „unul din marii interpreți ai lumii”;
– pionierul aviației românești – TH. DOBRESCU, care încă din 1918 a brevetat un avion pe care l-a numit „aparat de zburat”;
– violonistul NICOLAE BUICĂ, despre care marele GEORGE ENESCU afirma: „întrunea și calitățile de virtuos și pe acelea de cultură muzicală profesională”;
– economistul P.S. AURELIAN, creatorul unei adevărate școli de gândire economică în ROMÂNIA, președinte al ACADEMIEI ROMÂNE și membru al multor societăți culturale din străinătate. Profit de prilej pentru a-i cita spusele privind concepția sa: „N-am cerut niciodată decât o politică economică care să protejeze industria noastră și să provoace înființarea acelor industrii care pot înflori în țara noastră” și să provoace înființarea acelor industrii care pot înflori în țara noastră – care presupune – „un regim pentru industria ROMÂNIEI, care să asigure echilibrul forțelor de luptă între producătorii români și străini”.
Lângă cei de mai sus stau, la loc de cinste, mulți alții între care:
– magistratul DIMITRIE URIANU;
– profesorul universitar DUMITRU CARACOSTEA;
– istoricii ION S. FLORU și NICOLAE POPESCU – OPTAȘI, precum și renumitul TEODOR GEORGESCU (ultimii doi – minunații mei profesori) sub bagheta căruia „corul CIPRIAN PORUMBESCU s-a bucurat de o largă popularitate”.
Valoarea școlii slătinene era făcută cunoscută și prin strălucitele reviste „ZORI DE ZI” și „ȘCOALA NOASTRĂ” scoase de membrii corpului didactic.

În a II-a jumătate a secolului al XX-lea, învățământul slătinean a cunoscut profunde transformări al căror „semnal” a fost dat prin reforma începută în anul 1948.
Pornind de la „TRADIȚIA” cu puternice amprente HARETIENE, REFORMA în ansamblul său, în vederea asigurării succesului în structura, profilul și viitorul învățământului național, avea ca puncte de plecare: lichidarea analfabetismului, cuprinderea și școlarizarea tuturor copiilor de vârstă școlară, gratuitatea învățământului, trecerea la gratuitatea manualelor, înlăturarea taxelor, dezvoltarea bazei didactico-materiale și racordarea învățământului la perspectivele socio-economice ale României.
În anii următori, rețeaua școlilor de toate gradele a cunoscut o uriașă extindere împânzind SLATINA cu școli cu un număr tot mai mare de clase ce cuprindeau toți copiii de vârstă școlară.
Baza materială a fost lărgită și îmbogățită în permanență.
Dacă în deceniul al 7-lea funcționau în oraș un număr de șapte școli de cultură generală, o școală profesională, trei licee (de cultură generală și de specialitate) cu peste 100 de săli de clasă, laboratoare bine dotate, biblioteci, săli de gimnastică, cantine și internate, în anii următori saltul învățământului slătinean a fost spectaculos.
În deceniile 8 și 9, pe măsura dezvoltării socio-economică a orașului, apoi municipiului SLATINA, s-a ajuns la a dezvoltare însemnată a școlilor cu profil tehnic și de specialitate, asigurându-se astfel o mare apropiere a învățământului de latura productivă, de cerințele imperioase ale evoluției municipiului.
Existau ATUNCI 14 grădinițe de copii, 11 școli de cultură generală, 7 licee de specialitate (un liceu pedagogic, un liceu agricol, un liceu de construcții, unul metalurgic, un liceu al industriei textile, unul pentru SPORT, un liceu pentru piese turnate și auto), un institut pedagogic de educatoare, o școală de muzică și, evident, două licee de cultură generală „de clasă” și două școli profesionale.
Începând cu anul școlar 1972/1973 a funcționat un institut de subingineri cu profil metalurgic. Erau cuprinși în jur de 10.000 de elevi, iar în grădinițe în jur de 2.000 de copii instuiți și educați de aproape 1.000 de slujitori ai școlii.
S-a manifestat o deosebită grijă pentru înzestrarea școlilor cu material didactic, științific, mobilier școlar și pentru cantine și internate, fără să se pună vreodată problema finanțării „din belșug” a sistemului.
Tineretul școlar beneficia de condiții optime pentru studiu și viață. Mii de elevi din învățământul general și profesional primeau burse, iar un număr de mii locuia în internate. În oraș au fost înființate: o școală specială de arte, un club sportiv școlar, o CASĂ a PIONIERILOR care cuprindeau sute de elevi ce se pregăteau sub îndrumarea cadrelor didactice de specialitate.
S-a dezvoltat rețeaua secțiilor serale și comasate, unde mii de elevi proveniți din muncitorii întreprinderilor slătinene aveau posibilitatea de a-și ridica nivelul de pregătire generală.
Din școlile slătinene s-au ridicat numeroși ingineri și tehnicieni, oameni de știință și artă, profesori și medici, economiști cu o înaltă calificare și un larg orizont cultural.
Munca dascălilor din orașul nostru, educatori, învățători și profesori, precum și ingineri și maiștri-instructori, se bucura de înalta apreciere a comunității. Foarte multe cadre didactice au fost răsplătite cu titlul de „EVIDENȚIAT”, cu ordine și medalii ca o dovadă a aprecierii activității lor profesionale.
Pentru DÂNȘII, admirație desăvârșită și un pios OMAGIU pentru cei ce au fost, căci TOȚI, prin fiecare fibră, au vibrat pentru un învățământ de calitate în instruirea și educarea elevilor în spirit patriotic-românesc, pentru că „NIMIC NU E MAI PRESUS DECÂT VEȘNICIA NEAMULUI MEU”.
Pentru „PREZENT mă rezum, deocamdată, să spun că TOTUL trebuie a se învârti în jurul TRIADEI specifice unui învățământ caracteristic începutului de MILENIU: STRUCTURĂ – CONȚINUT – ORIENTARE SPRE VIITOR, cu tot ansamblul didactico-educativ „modernizat”, dar care depinde nemijlocit de două considerente naționale fundamentale ce stau în inteligența și puterea LIDERILOR țării:
1. PROBLEMATICA DEMOGRAFICĂ A ROMÂNIEI;
2. „EXODUL” ROMÂNESC.
        În loc de concluzii:
ÎNVĂȚĂMÂNTUL SLĂTINEAN a cunoscut „trecute vremi glorioase” și poate parcurge alte epoci de „înoire”

Profesor,
ION PĂTRAȘCU
Slatina – Olt

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here