România este o țară care merge pe pilot automat, de ceva vreme. Dar, programarea pilotului automat a fost făcută de un iresponsabil… Evoluția societății nu e deloc cea așteptată. De programul de guvernare nu mai vorbește aproape nimeni. Avem teme din Eugen Ionescu: statul paralel, abuzurile, milioane de oameni ascultați. Și asta în loc de infrastructură, școli, străzi, spitale și toate cele. O senazație ciudată. Parcă ai primit în casă un musafir de bun simț, care, dintr-o dată devine atent la detaliile căminului tău și îți impune să-ți schimbi modul de viață. România e împărțită în două. Țara sectorului public, privilegiață corescpunzător, și cea a celorlalți. De-a valma.
În urmă cu un an, la Pădurea Sarului, pe sensul de mers spre Craiova, un accident groaznic: un autocamion se răstoarnă peste un autoturism în care se afla o familie întreagă. Mor cinci oameni. Crucile sunt pe marginea drumului, iar pentru cine trece prin zonă, vine, obligatorie, întrebarea: cu ce au fost de vină doi îngeri de copii, părinții acestora și un alt om aflat în zonă?
Statul, prin ai lui, s-a gândit mult până când a înțeles să monteze separatoare din beton pentru sensurile de mers. Era delicată problema, pentru că o asemenea solicitare o făcuse, în premieră, senatorul Siminica Mirea de la Olt. Nu trebuie să vină din altă parte un asemenea gând… Până la urmă au făcut-o, deși, de la accidentul invocat două rânduri mai sus, până la montarea balustradelor din beton, au mai murit alți oameni.
Tot în exercițiul funcțiunii parlamentare, Siminica Mirea atrăgea atenția, acum câteva luni, despre importanța motării (remontării!) barierelor automate la trecerile de cale ferată. Răspunsul primit, ușor de găsit pe paginile publice ale instituțiilor parlamentare și cea a Ministerului Transporturilor, nu are formă, nu are fond… Se invocă, de către un funcționar scrupulos, sub semnătura ministrului de resort, lipsa banilor. De parcă viața are un preț, de parcă respectiva cale ferată trece printr-o curte privată, iar statul nu are nicio competență în materie.
Între timp, chiar dacă avem și o neatenție din partea conducătorilor auto, numărul deceselor provocate la impactul dintre tren și mașini, e o constantă pe care nimeni nu o pune la îndoială. Undeva în nordul țări, patru tinere erau spulberate acum o lună de tren. Pe la Brașov, în urmă cu câteva săptămâni, un fermier venea ultima oară de la câmp… Lista e lungă, iar dramele sunt certitudini…
Doar ieri, 11 iunie, în Olt, la Brastavățu, în Crușov, un impact violent între o garnitură și un autoturism s-a soldat cu trei victime. Două sunt la spital, și luptă. Alta, un bărbat în toată firea, a cedat la câteva ore, pe patul de spital. Poate, de data asta, ei, stăpânii absoluți, vor înțelege că barierele de cale ferată nu sunt atât de scumpe, iar montarea lor e necesară! Contează foarte puțin cine a atras atenția acestui pericol, căci viețile oamenilor nu au greutate pentru a fi măsurate atunci când la mijloc avem incompetența politicienilor de la putere, în contrapartidă cu temele adevărate, ridicate în opinia publică de către cei din opoziție.
Pentru cine ar vrea statistici amănunțite, să știe un singur lucru: la intersecția dintre drumul rutier și calea ferată de la Crușov au mai avut loc tragedii! Căutând în zonă, sunt urme ale unor cruci ce amintesc de oameni plecați prea devreme din lumea aceasta. Până la finalizarea anchetei oficiale, unde vinovăția va fi stabilită cu certitudine, după expertize amănunțite, nu e nicio exagerare să spui că: Statul român a mai făcut o crimă. La Brastavățu!
