În an Centenar, singurele versuri care se pot citi cu sufletul sunt cele dedicate României, a bucăţilor din inima acetei ţări, furate de unii şi alţii. Grigore Călin ne propune, şi de această dată, o incursiune, prin intermediul versului, în România plină de dor, de supărare şi plină de lipsa unei părţi importante din ea: Basarabia. (G.P.)
ÎNTR-O PARTE ȚARA GEME
Într-o parte țara geme,
E Moldova ce se teme,
De o cizmă muscălească,
De-o mustață husărească.
Acum știm și e degeaba,
Din Hotin la Cărlibaba,
Din Chilia-n Vama Veche
Pungășii fără pereche.
Unii își adoptă țara,
Alți-un petic cât e vara
Și cât iarna e de lungă,
Ca la toți să se ajungă.
Luară moșii și lacuri,
Munți întregi, dar și bugeacuri,
Canale, insule beline,
Cu țepari în ele pline.
Și-acum țara-i de vânzare,
Alte țoale nu mai are,
Decât graiul nostru sfânt
Ce nu-l dăm pe-un-treg Pământ.
13.05.2018
PĂCAT DE ROMÂNIA
Se rupe țara mea,
Frumoasa noastră casă
Și hălci se pierd din ea
Dar nimănui nu-i pasă.
Se vinde tot din țară,
Nimic n-o să rămână,
Dar limba să nu piară,
Cât timp mai e română.
N-am întrebat străbunii
De ce-am vândut o țară
Si-n alte părți a lumii
Românii sunt pe-afară?
Ne-alungă sărăcia,
Nevoile ne-apasă,
Păcat de Romănia
O… cât ești de frumoasă.
14.05.2018
BASARABIA –
FĂRĂ PRIHANĂ
E trupul tău sub sabie,
De când te ştim codană,
Frumoasă Basarabie
Şi fără de prihană.
Te vrură ruptă din trupină,
Atâtea hoarde de muscali
Şi numai Ţarul e de vină
Cu toată oastea de şacali.
Pământul tău într-una geme,
Cănd cizma rusului îl calcă
Şi e pustiu de-atăta vreme,
Cănd toate legile încalcă.
Dar peste timpuri toţi au vrut,
Să-ţi mute borna de hotar
Şi săngele vărsat la Prut,
Noi nu îl vindem la căntar.
Cănd plănsul tău e tot mai rar,
Nu găseşti milă la străini,
Dar noi serbăm un Centenar,
De cănd suntem tot mai puţini.
Iubire călătoare
Te-oi mai vedea
în viaţa mea venind,
Ca dragostea din tine
s-o cuprind?
Să-ţi torn iubire
peste tot
Şi-apoi să te iubesc
căt pot,
Căci numai ea
îmi schimbă karma,
Să ard mereu
iubindu-te de-avalma.
Te-oi mai vedea
iubire călătoare?
Să nu te scuturi
că îmi eşti datoare/
Parfumul ce mi-i dat
cu nopţile se-ngână
Şi zborul cel mai dulce
în suflet să-mi rămână
Şi ce m-aş face
de-aş trăi un vis?
Iubirea mea ţi-o las
de necuprins.
