Acasă Actualitate De ce sunteți speriați?

De ce sunteți speriați?

227
DISTRIBUIȚI

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh Amin!
Preacucernici Părinți, Frați creștini,

Duminica trecută, dar mai ales astăzi, v-am văzut extrem de speriați și aș vrea să vă întreb de ce?
Vă sperie grijile de mâine? Dacă ele sunt izvor de bucurie atunci de la Dumnezeu sunt. Iar dacă ele sunt izvor de încercare, păi tot de la Dumnezeu sunt și vi se atrage atenția că aveți ceva pe suflete care trebuie scos de acolo. La fiecare Liturghie cântăm „toată grija cea lumească acum să o lepădăm…”, astfel că, odată intrați în Biserică suntem pe „terenul” lui Dumnezeu și nu avem nevoie de timp, de mâncare, de cum este cel din fața sau stânga noastră îmbrăcat, de cât de lungă este predica.
Dacă vă sperie că suntem abia la mijlocul Postului Mare luați astăzi putere din izvorul curajului care curge din Crucea scoasă în mijlocul nostru.
Dacă însă vă sperie păcatele proprii înseamnă că abia acum Postul își arată roadele și este vremea să ne mărturisim pentru a primi pe Hristos cu Trupul și Sângele Său.
Pe mine personal mă sperie altceva: „așa e bine”. Această formulă mă dezamăgește profund când cer o explicație unor oameni pentru anumite gesturi sau credințe proprii pe care le fac și care cred ei că se potrivesc cu rânduiala Bisericii. Dacă întrebi pe cineva de ce se închină când trece pe lângă Biserică atunci spune sec „așa e bine”. Această lene, haideți să o recunoaștem, a noastră de a nu întreba pe cei în măsură să ne răspundă provoacă o teamă a mea proprie că transformăm „așa trebuie” din Biserică în „așa de bine” al nostru lumesc.
Ne facem Semnul Sfintei Cruci când trecem pe lângă o Biserică pentru că este modul nostru de a saluta pe Dumnezeu! Simplu! Cum eu mă întâlnesc cu cineva pe stradă și dau mâna cu el, așa se cuvine când trec pe lângă o Biserică să Îl salut pe Dumnezeu. Pe masa Sfântului Altar se află în permanență Mântuitorul Iisus Hristos cu Trupul și Sângele Său și astfel trecând pe lângă locașul în care El se află, salut.
Într-adevăr, este un salut mai special că este pentru Dumnezeu, astfel că cele trei degete strânse simbolizează Treimea, iar cele două aplecate în palmă, după unii, Sfinți Părinți simbolizează firea omenească și Dumnezeiască a lui Hristos, iar după alții, pe Adam și Eva, de data aceasta ascultători și îngenuncheați în fața Treimii.
Ducem mâna la frunte pentru a cere binecuvântarea Tatălui, cel care creează toate și ridicăm privirea spre cer ca pe o dorință de a urca și noi acolo, lăsăm mâna la piept pentru că Hristos s-a pogorât de acolo din cer pentru noi, aici pe pământ. Ducem apoi mâna de la dreapta la stânga că prin Harul Sfântului Duh s-a împăcat firea Dumnezeiască cu cea omenească prin jertfa lui Hristos pe Crucea tocmai formată pe noi și lăsăm mâna în jos ca semn de evlavie. Uite pentru asta ne închinăm, nu pentru că „așa e bine”.
Crucea este și o mare îmbrățișare dată lumii întregi. Hristos pe Cruce a avut mâinile întinse și a cuprins între Dreapta și Stânga Sa o lume întreagă, lumea care a fost, cea care este și care o să fie.
Sunt unii care ne îndeamnă să nu cinstim Crucea, că ea este un obiect de tortură și nu avem motive să o cinstim. Mai știu pe unul care nu se închină Crucii și acela are coarne dragii mei.
Dacă femeia din Evanghelie s-a vindecat doar prin simplu fapt că s-a atins de marginea veșmântului lui Hristos, oare noi cei care ne atingem de Crucea pe care a curs sângele Lui și care din obiect de tortură se transformă în altar de jertfă nu vom primi atât vindecare trupească cât și sufletească?!
Nu avem de ce să fim speriați dragii mei. Am ajuns cu greu este drept la mijlocul Postului Mare și am primit astăzi o armă nebiruită, am văzut-o, am sărutat-o, ne-am închinat până la pământ și am înțeles sper, că avem un ajutor. Avem acea încurajare care ne spune” hai că se poate, hai că mai este puțin” și vom ajunge la Înviere! Zilele ne sunt numărate până la întâlnirea cu Hristos cel Înviat și trebuie să fim curajoși. „Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!” ne spune Domnul!
Îndrăzniți dragii mei, fiți curajoși! De astăzi ispitele sunt mai mari dar avem o armă, am primit un” update” de a lupta mai bine cu ispitele ca să ieșim biruitori!
Rog pe Bunul Dumnezeu să ne dăruiască puterea de a continua lupta aceasta tot mai aprigă din post cu noi înșine, puterea de a ne ruga mai mult și de a sta mai apropiați unii de ceilalți Amin!

Asist. univ. drd. Alin Bolboașă Șofaru,
predică ținută în Biserica Sfântul Nicolae – Caracal

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here