Acasă Actualitate LIBERTATEA, DARUL LUI DUMNEZEU…

LIBERTATEA, DARUL LUI DUMNEZEU…

125
DISTRIBUIȚI

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!

     Dragii mei,
Am recitit textul Evangheliei din Duminica Fiului Risipitor pentru a încerca, pe cât posibil, să caut noi imagini pe care să vi le pun la inimă.
Am vorbit anii trecuți despre cel care alege să părăsească comuniunea cu tatăl său și să își cheltuie partea din avere pe plăcerile lumii acesteia. Am vorbit și despre cel care nu înțelege bucuria unui tată care își revede fiul „mort și înviat”, dar nu am vorbit deloc despre acel tată și bineînțeles darul pe care el l-a oferit fiului său: LIBERTATEA!
Noi știm că aceasta este o pildă, deci un instrument literar adesea folosit de Mântuitorul Hristos pentru a arăta unele adevăruri morale, sau comparația unui lucru cu altul. Adică, în cazul de față, „tatăl” este Dumnezeu.
Deci, astăzi vorbim despre Domnul Dumnezeu și cum el dă oamenilor marele dar al libertății.
Textul ne pune în lumină încă din primele versete că tatăl nu se opune cererii fiului: „Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Și el le-a împărţit averea” (Luca, XV, 12), ceea ce arată că respectă întru totul decizia fiului său chiar dacă aceasta nu era una bună.
Interesant punct de vedere nu?! Adică acest Dumnezeu pe care Îl blamăm zilnic oferă omului libertatea de decizie și culmea, El se și „aliniază” la cererea fiului tânăr, „necopt”.
Deducem din următorul verset că tatăl are grijă ca fiul să primească multe și să nu îi lipsească nimic chiar dacă alege să plece. „Și după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr, s-a dus într-o țară îndepărtată…” (Luca, XV, 13). Adică Dumnezeu are grijă și de cel care prin propria voință alege să plece de lângă El. Chiar dacă provoacă suferință el nu este lăsat de izbeliște și se menționează clar în text „după multe zile, adunând toate” că i se lasă timp de decizie și mai ales i se lasă libertatea de a alege și de a strânge tot ceea ce își dorește și crede că i se cuvine.
Până acum am descoperit, iată, un Dumnezeu care oferă oamenilor libertate, are grijă chiar și de cei care aleg să plece de lângă El și oferă posibilitatea ca omul să aleagă și să strângă „în multe zile” ceea ce crede că îi aparține. Dar textul ne prezintă și alte detalii:
Atunci când tânărul rămâne fără averea ce o cheltuise pe plăcerile lumești și se angajează ca paznic la porci, dorind să mănânce din roșcovele acestora (dar nu este lăsat), face o afirmație utilă care iar ne dă de gândit: „Câți argați ai tatălui meu sunt îndestulați de pâine…” (Luca XV, 17). Evident înțelegem grija tatălui, care acum are rolul de stăpân peste argații lui, aceștia fiind „îndestulați” de pâine adică având tot ce le trebuie dacă au ales să îl slujească.
Astfel toți cei care aleg să Îi fie credincioși lui Dumnezeu primesc această îndestulare a sufletului cu Pâinea Vieții, adică cu Trupul și Sângele lui Hristos dar și prin pronia Tatălui primesc hrana cea de toate zilele.
Imaginea următoare ne prezintă mila lui Dumnezeu față de cel care se întoarce și bucuria imensă provocată în toată Împărăția pentru acesta: „…Și încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său și i s-a făcut milă, și, alergând, a căzut pe grumajii lui și l-a sărutat. (…) Și a zis tatăl către slugile sale: Aduceți degrabă haine lui cea dintâi și-l îmbrăcați și dați inel în mâna lui și încălțăminte în picioarele lui; Și aduceți vițelul cel îngrășat și-l junghiați și, mâncând, să ne veselim; Căci acest fiu al meu mort era și a înviat, pierdut era și s-a aflat” (Luca XV, 20-24).
Vedem un Dumnezeu care nu doar că acceptă reîntoarcerea fiului risipitor, ci se bucură cu toată Împărăția pentru această reîntoarcere.
Am descoperit un Dumnezeu, BUN, BLÂND, IUBITOR, PRONIATOR, IERTĂTOR, DREPT și mai ales un Dumnezeu care oferă omului cel mai mare preț: Libertatea. Parcă este diferit de tot ceea ce vi se spune nu?! Asta pentru că Dumnezeu… oferă nu doar libertatea de a pleca de lângă El ci și libertatea de a te întoarce la El…
Fie ca rugăciunile de astăzi să fie aduse cu sinceritate precum cea a fiului risipitor, liberi de păcatele ce ne-au făcut să ne cheltuim „partea din averea” cerească și să fim reprimiți în brațele Tatălui, acum și pururea și în vecii vecilor Amin!

Asist. Univ. drd. ALIN BOLBOAȘĂ ȘOFARU
Universitatea din București

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here