Acasă Actualitate „Vreau să ducem mai departe tradiţiile româneşti, să nu le lăsăm să...

„Vreau să ducem mai departe tradiţiile româneşti, să nu le lăsăm să moară, pentru că atunci vom dispărea şi noi ca popor!”

185
DISTRIBUIȚI

Flash-Interviu cu instructorul Marian Scarlat, profesor al clasei de dans popular din Optaşi-Măgura, din cadrul Şcolii Populare de Arte şi Meserii Slatina

Din zona în care se joacă peste 45 de dansuri populare, cele mai multe din ţară, şi din singura zona din ţară în care mutul vorbeşte, se trage şi Marin Scarlat, unul dintre cei mai de seamă instructori de dansuri populare din Olt, un soldat al culturii populare. Lucrează cu copiii de când se ştie şi a pus dansul căluşăresc în opincile orişicui a vrut să înveţe străvechiul dans. Marin Scarlat este un om al cuvântului împlinit, un om al cuvântului pe şleau şi un om al gândului frumos. Îl puteţi cunoaşte din scurtul interviu, care urmează.

– Când aţi început să fiţi atras de dansul căluşăresc?
– Pe la cinci ani, îi vedeam pe copii că după fotbal plecau la dans, la căminul cultural, şi fiind cu un prieten, am zis să încercăm şi noi la domnul Florică Turianu. Mi s-a spus că bat cu stângul şi nu avea decât să mă pună vătaf în faţa căluşarilor, pentru că toţi băteau cu dreptul. Şi de mic, până în prezent, am rămas vătaf.

– Şi aţi devenit instructor…
– La bază sunt tot dansator, muncesc la fel ca ceilalţi. Sunt instructor faţă de membrii ansamblului, pentru a exista o coordonare. Prefer o echipă unită. Din păcate, unitatea a dispărut din rândurile tinerilor de azi. Trebuie să te adaptezi vremurilor, însă să îi ţii mereu uniţi.

– Observ că aveţi o agendă încărcată, şi la propriu, şi la figurat. Pe acea filă sunt notate nişte concursuri şi nişte participări. Despre ce este vorba?
– La Sibiu, la Răşinari, am obţinut primul loc la căluşari şi locul doi, pe ţară, la ansambluri, unde am participat cu cei 50 de membri componenţi. La Festivalul „Ilie Martin”, la Coloneşti, unde nu sunt premii, ci recunoştinţă, iar oamenii ne-au spus că suntem cei mai buni. Aici, i-am adus şi pe ceilalţi elevi de la Piteşti, pentru că eu mai am o clasă şi la Casa Studenţilor din acest municipiu. Participăm la foarte multe emisiuni la Favorit, la Etno TV, iar Televiziunea Absolut, din Piteşti, ne vrea pe 1 Decembrie, de Ziua României, acolo unde se va organiza programul „Hora românilor”. Ne vom îmbrăca în costume populare frumoase. Eu aşa simt româneşte, să port costum popular. Vom avea şi steagurile, aşa cum trebuie, cel românesc şi cel căluşăresc. Şi nu putem uita niciodată că am luat Locul I la cel mai mare festival de folclor din lume: Smithsonian Folklife Festival, în anul 1998.

– Steagul căluşăresc…
– Da. Aşa se numeşte. Noi mai păstrăm tradiţie. Se mergea prin sat cu steagul. Acum s-au modernizat şi nu mai au steag. Cred că nu mai cunosc seminificaţia lui. Nu are voie nimeni să îl doboare, nu îl laşi niciodată culcat, el stă mereu vertical, şi când te duci la masă, îl pui în aşa fel încât să rămână vertical. Mai e o semnificaţie că atunci când vătaful dă drumul la steag pe cineva, acea persoană va muri în acel an. S-a întâmplat chiar cu mutul din ceată, care în toamna aceluiaşi an a căzut din căruţă şi şi-a rupt gâtul, după ce, în vară căzuse steagul pe el.

– Ce se întâmplă cu acest steag de la Rusaliile de anul acesta până la cele de la anu, să zicem?
– Se rupe în trei şi seara se îngroapă la un loc secret, la un mal de gârlă, trei răspântii. Nu are voie să ştie nimeni unde l-ai îngropat. Că altfel, cum se spunea în trecut, îl luau babele să facă farmece cu el.

– Cum e cu „luatul din căluş”?
– Ni s-a întâmplat să fie luată din căluş o femeie sănătoasă, a căzut la pământ şi am jucat până a început să îşi revină. Apoi a jucat cu noi.

– Care e importanţa mutului în ceata de căluşari?
– Rolul mutului e cel mai important. El este legătura dintre oameni şi căluşari, el ştie cel mai bine localitatea, el deschide poarta când se intră în curtea cuiva. Vreau să ducem mai departe tradiţiile româneşti, să nu le lăsăm să moară, pentru că atunci vom dispărea şi noi ca popor.

– Poate din comoditate sau din lipsa de fonduri, unele ansambluri folosesc fundal muzical înregistrat. Nu mai e la modă un taraf?
– Ba este. Noi avem un taraf al ansamblului. Este condus de Şerban Ionel, la ţambal e Ilie Constantin, la vioară e Ilie Zamfir, la acordeon Stângă Ion, şi la vioară e Stângă Florin. Şi Şerban Dana, solistă. Ansamblul este susţinut de Primăria comunei Sârbii Măgura şi domnul director al Şcolii Populare de Arte şi Meserii Slatina, domnul Viorel Pintea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here