Dragii mei, A apărut un mare scandal în lumea academică în ultimele zile și mai ales a împărțit din nou opinia publică în două mari tabere. Eu am să vă las pe dumneavoastră să vă alegeți tabăra, însă vă rog alegerea să o faceți cu grijă.
Un profesor din cadrul Facultății de Științe Politice din cadrul Universității din București a „îndrăznit” ca LA FINALUL cursului (nu în timpul acestuia cum susține presa tabloidă) SĂ ROAGE două studente care purtau pe cap un hi jab sau al – mira (diferențe de exprimare a identității religiei musulmane) să nu își mai afișeze atât de ostentativ religia.
Spre surprinderea mea, cadru didactic fiind, studentele nu au încercat să explice sau să își ceară scuze ci au început să țipe, profesorul înțelegând doar cuvintele: „Avem drepturi!” Dl Conf. Univ. Dr. Florin Diaconu a găsit ca idee centrală că nici dumnealui nu afișează pe catedră șiruri de icoane și cădelnițe, candele sau altceva, motiv pentru care nu i se pare normal ca alții să își afișeze atât de ostentativ religia.
Am înțeles că s-a autosesizat mai nou Consiliul Național pentru combaterea Discriminării care cercetează cazul unui profesor care, culmea, face un act de educație față de studenţii săi.
Dragii mei,
Aseară am vorbit despre normal și anormal și iată că trebuie să revin asupra subiectului. Ca să vă scriu astăzi am vorbit în prealabil cu o clasă plină de copii frumoși, XI F, inteligenți și extrem de modești, ca profesorul lor de Religie de altfel, care au adus niște argumente excepționale pentru susținerea profesorului dar și pentru înțelegerea studentelor. Cele mai interesante idei au venit din partea elevilor Dumitru Robertino Alexandru și Ilie Cristian Constantin.
Am să vă expun pe scurt două din ideile fiecăruia ALEXANDRU a spus în felul următor: „Mi se pare corectă atitudinea colegului dumneavoastră. Eu dacă merg prin Dubai și mă plimb pe stradă de mână cu prietena mea și o sărut în public riscăm amândoi închisoarea. Asta înseamnă că eu trebuie să respect și să mă conformez cu regulile, legile și obiceiurile de acolo”. CRISTIAN a spus că atitudinea acestuia este corectă și i se pare normal ca un profesor să poată avea reguli proprii la orele lui dar mai ales ca fiecare să respecte reguli de conduită vestimentară și mai ales morală a țării în care intenționează să rămână. RADU din 11 G însă a spus că nu i se pare corect să ne identificăm printr-un voal sau o cruce și că în esență trebuie să ne respectăm unii pe alții și să acceptăm că unii sunt diferiți dar mai ales să înțelegem că diferența nu o face religia sau sexul sau etnia.
Astfel, eu am înțeles de la acești copiii că atitudinea este corectă și că fiecare trebuie să se respecte o anumită conduită specifică locului unde se află. Dacă ești în Franța și intenționezi să te muți acolo atunci vei deveni francez, vorbitor de franceză și vei dobândi în timp și obiceiuri sau gesturi de francez autentic.
Așadar, dacă ești refugiat în România AI DREPTURI ca în intimitatea căminului propriu îți păstrezi identitatea și obiceiurile dar pe stradă, în societate ori te „bagi în rând” cu ceilalți, ori nu ai ce căuta, neintegrându –te în locul în care te afli și dorești să rămâi.
Eu cred dragilor că în esență este un război tacit între Cruce și Semilună, între moschei și catedrale în interiorul unei Europe care și-a pierdut identitatea, „împrumutând” de la alții. O Europa care a pus prea mult accent pe drepturile minorităților și a uitat să își protejeze majoritatea, se află acum în fața unui val de tradiții și obiceiuri, reguli și norme, străine ei și care sunt extrem de greu de digerat.
Problema în esență nu face referire la drepturile fundamentale ale fetelor ca oameni și indivizi ai unei societăți civilizate, ci, cum sigur se înțelege din situație, voalul trebuie să aibă drepturi! Păi atunci și Crucea trebuie să aibă drepturi în Orient!
Uite, astfel apar probleme de neînțeles pentru o Europă cu o educație academică de tradiție care „roagă” și un Orient care cere „drepturi”.
Aleg ca pe acest articol să mă semnez simplu:
Prof. Teolog ALIN BOLBOAȘĂ ȘOFARU, purtător de Cruce!
