Acasă Cultură Metroul și lacrimile

Metroul și lacrimile

256
DISTRIBUIȚI
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh Amin!
Dragi mei,
Am asistat astăzi la o scenă foarte sensibilă în drum spre școală. Eram în metrou, cu destinația Ștefan cel Mare și, sincer, destul de prins în muzica ce îmi răsuna în căști și textul de îl citeam în carte nu am fost destul de atent la ce se întâmplă în jurul meu…
Dar am observat la un moment dat cum tipul de lângă mine, tot butona telefonul, se uita la o poză cu el și un copil foarte frumos și apoi își ștergea lacrimile în timp ce dădea disperat mesaje la care nu primea niciun răspuns.
Două stații a tot dat mesaje ca într-un final să sune și să spună: „Cum ai putut face asta? Avem un copil pe care îl iubesc din tot sufletul meu, cum ai putut să renunți la noi, pentru tipul ăla…?”, și a închis telefonul destul de agitat, ducând din nou mâna la ochi. L-am lăsat privind în gol, cu un rucsac pe umăr, el continuându-şi drumul, iar eu coborând la ale mele.
Am concluzionat imediat: Un bărbat plânge în public și se gândește atât de profund la copilul său doar când soția lui greșește și „calcă” strâmb, iar el este atât de debusolat că nu știe ce are de făcut. Sincer, din ecuația – bărbat înșelat + copil + femeie care înșală mă interesează doar elementul „copil”, care în cazul de față este total nevinovat și devină o victimă a unor plăceri sporadice și a unor lacrimi sincere.
În drum spre școală m-am tot gândit la treaba asta. Am găsit în schimb o comparație, puțin forțată, este drept, între Evanghelia vindecării demonizatului din ținutului Gerghesenilor și episodul din metrou. Oarecum, comunitatea Gerghesenilor este ca femeia care pune pe primul plan binele ei, sau plăcerea ei, respectiv porcii, adică banii câștigați de pe urma vânzării lor. Hristos este tatăl care are un copil vindecat de demoni, dar este respins cu vehemență de Gergheseni și este „rugat” să plece de la ei. Cel vindecat de demoni, de legiunea de demoni mai bine spus, este copilul din ecuație care nu are vină, dar simte iubirea tatălui – Hristos și respingerea mamei – mulțimea Gerghesenilor.
Textul pe care îl găsim în Evanghelia de la Luca, capitolul VIII, 26 – 39 este foarte interesant și ne prezintă multe imagini pe marginea cărora putem să vorbim, dar eu aleg dintre toate să vorbim despre elementul cumva secundar, omul vindecat, respectiv copilul din episodul văzut de mine în această dimineață:

„În vremea aceea a venit Iisus cu corabia în ţinutul Gerghesenilor, care este dincolo de apă, în faţa Galileii. Când a ieşit pe uscat, l-a întâmpinat un om din oraş care avea diavol şi care de multă vreme în haină nu se îmbrăca şi în casă nu mai sălăşluia, ci în gropi de morminte. Văzându-L pe Iisus, a strigat şi a căzut înaintea Lui şi cu glas tare a grăit: ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu, Celui prea Înalt? Te rog, nu mă chinui! Căci Iisus poruncea duhului necurat să iasă din omul acela, pentru că de mulţi ani îl apucase, şi-l legau în lanţuri şi în obezi, şi-l păzeau, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de diavol în pustie. Şi l-a întrebat Iisus, zicând: care îţi este numele? Iar el a răspuns: legiune, căci mulţi diavoli intraseră în el. Şi-L rugau să nu le poruncească să meargă în adânc. Iar acolo era o turmă mare de porci, care păşteau pe munte; şi L-au rugat să le îngăduiască să intre în porci; şi le-a îngăduit. Şi, ieşind diavolii din om, au intrat în porci, iar turma s-a pornit de pe ţărm în lac şi s-a înecat. Iar păzitorii porcilor, văzând ce s-a întâmplat, au fugit şi au dat de veste în oraş şi prin sate. Atunci au ieşit locuitorii să vadă ceea ce s-a întâmplat şi au venit la Iisus şi au găsit pe omul din care ieşiseră diavolii îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos lângă picioarele lui Iisus, şi s-au înfricoşat. Iar cei care văzuseră le-au spus cum s-a mântuit cel îndrăcit. Şi L-a rugat pe El poporul ţinutului Gerghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinşi de frică mare. Iar Iisus a intrat în corabie şi s-a înapoiat. Dar bărbatul din care ieşiseră diavolii se ruga de El să-l lase lângă Dânsul; Iisus însă i-a dat drumul, zicând: întoarce-te în casa ta şi povesteşte cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Şi el s-a dus, vestind prin tot oraşul cât bine i-a făcut Iisus”.

Dragii mei,
Cutremurător textul. Vedem un om, posedat de o legiune de diavoli care nu avea deloc control asupra propriei vieți, adică era o simplă marionetă în mână diavolilor și dat afară din comunitate.
Acest om respins de comunitate, dar prins în dragostea nesfârșită a lui Hristos devine mărturie a Domnului într-un loc unde s-a cerut plecarea lui Dumnezeu de acolo.
Cred cu tărie, din ce am văzut dimineață, că acel copil când o să crească, sigur o să dea mărturie înaintea noastră despre lacrimile tatălui, lacrimi care nu erau vărsate pentru că soția/concubina sau ce era ea l-a părăsit pentru un alt bărbat, ci erau lacrimi vărsate pentru copilul care a fost „alungat” din brațele mamei de ea însuși! Am văzut din text cât de importantă era pentru Gergheseni turma de porci, chiar mai importantă decât viața unuia din neam cu ei. Cumva afacerile lor erau puse în pericol, iar Hristos le dăduse contabilitatea peste cap. Hristos le „stricase” plăcerea și pentru asta a fost alungat.
Femeie la care tot fac referire nu este cu nimic mai presus de aceștia deoarece și ea își pune pe primul loc plăcerea proprie, viața proprie și nu pare deloc interesată de ceea ce lasă în urma ei, un bărbat în lacrimi și un copil fără mamă. Acest „copil” din ținutul Gerghesenilor, este la un nou început de drum, acum vindecat de Hristos, dar respins sau mai bine spus nebăgat în seamă de către comunitate. Dumnezeu nu rămâne într-un loc în care este nedorit și astfel mărturia despre minunea vindecării proprii și grija avută de Domnul pentru el rămâne pe umerii celui vindecat.
Dragii mei,
Sunt sigur că acele lacrimi sincere de dimineață vor hrăni un copil care o să fie o mărturie vie nu doar pentru cei apropiaţi lui, ci și pentru noi cei care astăzi aflăm că încă un pui de om este prins între plăcerea unuia și sacrificial sau iubirea celuilalt.
Fiți părinți buni dragii mei! Părinți care trag împreună pentru cel mic, nu separat! Părinți care nu îl trimit pe Hristos departe de ei, ci îl acceptă ca Domn și Dumnezeu indiferent de cât de complicată sau neprofitabilă pare viața lor Amin!
Asist. Univ. Drd.
ALIN BOLBOAȘĂ ȘOFARU

LĂSAȚI UN MESAJ