Acasă Cultură JURNAL DE CĂLĂTORIE III – OLANDA

JURNAL DE CĂLĂTORIE III – OLANDA

108
DISTRIBUIȚI

         De departe una dintre cele mai curate ţări din lume, Olanda impresionează prin gradul înalt de civilizaţie, decenţă şi dragoste pentru propriul teritoriu. Dacă vom ajunge vreodată în momentul reconstrucţiei României, această ţară, situată sub nivelul mării, poate fi un extraordinar exemplu de urmat…

În vara lui 2015 am pus pentru prima dată piciorul în acest loc binecuvântat de Oameni (căci oamenii l-au creat aşa, nu obişnuita entitate spirituală), ştiind că am să mă întorc cu prima ocazie (şi au fost 4 vizite până acum, următoarea sperând să reprezinte o bucată lungă de viaţă).
Din Anglia, conexiunile sunt nenumărate şi ieftine, ideea de Uniune Europeană reverberându-se şi în opţiunile de transport (autocar- Eurolines/National Express pentru £15, tren-Eurostar până în Bruxelles Midi şi apoi conexiune tren IR până în Amsterdam pentru cca. 70€ şi avion pentru preţuri între 50€-100€). Trebuie spus că deşi autocarul te va duce în Breda, NL după 8 ore de mers, rămâne mijlocul prin care poţi vedea bună parte din drum, nordul Franţei și Belgia fiind locuri extrem de plăcute ochiului. Eurostarul te va purta cu un neverosimil 300 km/oră, astfel că poate fi o călătorie doar pentru cei grăbiţi sau pasionaţi de trenuri (de altfel, fluxul călătorilor spre bătrâna Europă este destul de mare, 2 garnituri/oră îmbarcându-se din London Saint Pancras spre continent). Interesant de văzut cum sute de englezi curioşi se îmbarcă pentru Paris sau Bruxelles, mergând spre „continental Europe” şi uitând, practic, de orice aroganţă, când peisajul le oferă of-uri de plăcere (e un sentiment aparte printre englezi, întotdeauna pofticioşi în relaţia cu Europa continentală).
Pentru prima dată în Breda, am avut un şoc respirator. Pentru câteva minute nu puteam înţelege de unde aerul atât de pur, proaspăt, uşor respirabil (exclus să fie vorba de vreo formaţiune montană, deşi prospeţimea e aceeaşi, există o lejeritate în a trăi cu acel aer, specifică zonelor maritime). Merită de reamintit faptul că olandezii s-au luptat cu marea pentru pământ (ce uşor e când lupţi împotriva naturii şi nu a omului!) şi au făcut asta secole de-a rândul, împingând prin celebrele mori de vânt apa ȋn canalele omniprezente. Oamenii ăştia au făcut-o cu o apartenenţă incredibilă la teritoriul lor şi dacă în vreun moment par naţionalişti faţă de cei care vin să le calce minunăţia pentru a studia sau a lucra, o fac pe drept.
Am găsit Olanda pururi verde (vegetaţia e de un verde închis, viu, sănătos, ca o plantă bine udată pe care nu o poţi vreodată concepe uscată), uimitoare prin infrastructura modernă, decentă prin mijloacele de transport şi atentă, chiar pasională, prin grija faţă de mediu. Să nu vezi o hârtie aruncată pe stradă înseamnă să fii sigur că trăieşti într-o ţară demnă de 2017 (extrapolând puţin, dacă cetăţenii nu îşi urăsc ţara, aşa cum mulţi români, pe drept, o fac, civilizaţia e la un pas distanţă).
Nopţile la Moerdijk, sub buza canalului de Biesbosch (pe lângă care Oltul la Slatina pare liliputan) sunt deseori răcoroase, iar dimineţile au o platitudine specifică razboiului proaspăt încheiat (o linişte monumentală stăpâneşte ţara, ci mici acorduri aici şi aiurea). Simfonia începe undeva de la 9, cu elevii începând ziua la o oră mai rezonabilă, moment la care muncitorii sunt deja în fabricile de la marginea oraşelor, iar zonele urbane îşi dezgheață principalele acorduri, de… Bicicletă! (te poţi trezi, efectiv, din scârţâitul lanţurilor şi trosnitul pedalelor, din cadenţa perfectă a soneriilor intersectate, ori împerecheate, acompaniate de sunete drepte de bineţe, nici joase, nici înalte „Hoi!”/ „Hudă Morhăn” – Guede Morgen.
Nativii dau impresia relaxării, ştiu să zâmbească atunci când trebuie, deşi uneori reci sau pur şi simpli decenţi (cu cât un om e mai decent, reţinut în a-şi arăta fericirea, cu atât ea e mai pură şi demnă de preţuit, trăibilă cu sufletul), însă în multe cazuri îţi vor oferi o privire caldă şi o vorbă bună într-o engleză americană pe care foarte mulţi o stăpânesc (exemplu îmi este o doamnă de 60 de ani din Zevenbergen, care vinde milkshake-uri într-un magazin local, cu o engleză demnă de reverenţe).
Trecând în revistă magazinele, acestea sunt de-a pururi curate şi bine organizate, surprinzătoare pe alocuri (am găsit reprezentanță Walker într-un orăşel cât Balșul, preţurile începând de la 100€; lanţul de magazine Action unde găseşti printre altele şi accesorii pentru tehnologie la preţuri modice~2-3€). Olandezii sunt bine îmbrăcaţi, în aceeaşi linie decentă, fără ţipete, cu un plus în dreptul genului feminin, pentru puritate faţă de ale noastre tencuite cu strat multiplu şi culori care te derutează la semafor. Să vezi zeci, sute de liceence venind la şcoală pe bicicletă, iar aceasta personalizată, ca şi cum ar fi o extensie a existenţei lor umane, poţi face imediat diferenţa între stadiul patetic unde găsim ţara noastră şi Olanda („ride”-urile autohtonilor nu sunt neapărat noi, da, dar au acel „touch” care te îndeamnă să speri încă la normalitate şi acoperă răcnetele Carpaţilor în materie de arfe din spatele volanului).
Așezările rurale sunt compuse din microferme, zone rezidenţiale şi fabrici (multe produse sunt „made in Holland”, începând de la roşii – de o calitate superioară celor din alte ţări – până la containere de plastic, uleiuri, plante ornamentale, seminţe de flori), iar imaginea exemplu vine din acelaşi Zevenbergen, unde nici măcar frunzele copacilor nu sunt lăsate să putrezească pe trotuar sau urmările unei furtuni de pe drumul spre Moerdijk, care sunt îndepărtate în chestiune de ore, deşi drumul pare mai degrabă pustiu (acolo poţi demonta concepţia hoţiei româneşti: „Nu avem bani!”, care, ajungi să te lămureşti că este, de fapt: „Am furat tot şi nu mai avem bani”.
Este de neimaginat cum Olanda îşi ţine străzile neatinse de furia naturii, autostrăzile de biciclete (de biciclete, aţi citit bine) sunt mereu folosibile, chiar şi de oameni de afaceri, (nicicând de gherţoii români) care merg la serviciu pe aceste autostrăzi, cu o pelerină peste costumul obligatoriu. E o încântare să observi spectacolul lumii moderne în oraşe ca Rotterdam, Haga, Eindhoven, locuri unde poţi, cu adevărat, face exact ce vrei, dar deşi locuri ale patimilor sunt multe, ele sunt tratate normal, decent, munca este valorificată, iar transparenţa, o condiţie sine qua non (am nimerit pe Doubletstraat, RL District în Haga, fix în momentul când un nene trecut de 55 de ani făcea inspecţia actelor domnişoarelor, verificând, era să zic, toate intrările şi ieşirile!). Veţi găsi angajaţi să nu declare toate acestea, dar totul e bine calculat, astfel încât statul îşi ia partea, pentru a putea face din Olanda o ţară şi mai impresionantă.
O vizită poate fi făcută pe calea aerului, de pe OTP sunt zeci de zboruri zilnice, sau zbor din Craiova până în Köln (1h30) şi apoi tren şi autocar Deutsche Bahn până în Eindhoven (undeva aproape de 3 ore), însă garantez că oboseala nu se simte, nici măcar noaptea târziu în camera de hotel.
MOTIVE PRINCIPALE PENTRU CARE SĂ VEZI OLANDA?
1. Exemplu de cum arată o ţară modernă, civilizată şi grijulie faţă de mediul înconjurător.
2. Exemplu de folosire eficientă a banilor, exemplu de folosire corectă, dreaptă a fondurilor publice. (există şi evaziune, am fost martorul ei într-un autohouse unde valoarea bunului cumpărat pentru export devine mai mică pe hârtie, din raţiuni de plată a taxelor, însă banii sunt folosiţi în scopul celor mulţi şi nu furaţi, ca la noi).
3. Dacă preferi natura şi relaxarea în natură, câmpiile irigate de canale nesfârşite, aerul pur şi verdele viu te vor umple de viaţă. Dacă preferi betoanele şi clădirile spectaculoase, oraşele îţi vor oferi un melanj de arhitectură „cuminte” şi pionierat de nebunie.
4. Nu rata o călătorie cu autobuzul pe apă, e o raritate.
5. Cu bani sau nu, intri într-un pre-Rai care va face să merite efortul de a te creşte ca pe un suflet frumos şi liber.
Profesor
GABRIEL LAURENȚIU PĂTRAȘCU

LĂSAȚI UN MESAJ