Râd unii de IONUȚ COMĂNESCU. E treaba lor!

În ceea ce se numește „opoziția de la Olt” – zona atacului la baionetă, în cetate mai este doar unul singur, care pentru a disimula starea afectivă în care se află întreaga armată, trage din toate părțile, iar cei din fața șanțurilor de apărare au impresia că se luptă cu o armată întreagă. Cel rămas poartă un nume: Ionuț Comănescu de la PNL. Un activist convins, un liberal cum mulți ar trebui să fie, cum prea puțini mai sunt…
Trecem peste natura sa profesională, de discipol al… statului de plată de la Parlamentul României, și vedem în el doar omul care rezistă și chiar face pe deplin față unei armate de pesediști, oameni cumsecade, care în fiecare dimineață se trezesc cu gândul la lupta cea mare: cea cu Ionuț Comănescu. Și chiar se pricep, prin tot ce fac, ei îi consolidează acestuia poziția de lider al opoziției de la Olt. Dacă liberalul ar fi un om cu stare, aș bănui că-i plătește. Dar astăzi nu e atât de prieten cu banii cei mulți.
Practic, fără să beneficieze de mediatizarea clasică, astăzi, prin postările sale de pe rețeaua de socializare a lui Mark Zuckerberg, acesta ține o zonă a opiniei publice trează și vigilentă la unele aspecte din viața de zi cu zi. Unele fundamentate, altele forțate, unele de-a dreptul inventate. Toate, văzute și comentate de „consilierii săi de imagine”: George Șofaru, Alex Berechet, Andrei Barbu și alții ca ei și ca ai lor. Nu știu dacă el asta gândește, dar lui Ionuț îi iese. E distractiv, cred, să stai pe mal, să arunci o piatră în baltă, iar… deontologii, apărătorii dreptății absolute, să sară după ea.
Comănescu nu are dreptate în toate! Să ne fie clar! Dar unele lucruri tind spre zona evidenței, unde cel mai bine e să le lași așa, decât să te apuci să le aperi. E excesul de zel tipic românesc: să vadă șeful cât de mare apărător e ochiul vigilent al celui din echipa sa. Nu-l creditez, nici cu mai mult, și nici cu mai puțin, astăzi, pe Ionuț Comănescu. Dar excesul de care dau unii dovadă atunci când intră în contradictoriu cu el, îl ajută, infinit mai mult, pe cel atacat, decât pe cei care îl atacă. Respectând proporțiile, acceptând ideea că repetiția stă sub semnul hazardului, acest linșaj la care este supus tânărul liberal seamănă cu ceea ce făceau seniorii de altă dată ai PSD-ului, pe la începutul anului 2000, cu unul mic de la PD.
Altfel, Ionuț Comănescu este în grafic… De promovarea sa și a modului său de viziune asupra unor oameni, locuri și fapte se ocupă tinerii din tabăra adversă. Și, de ce să nu o recunoaștem: o fac foarte bine. Gratis, pe deasupra…