Acasă Interviu „Pot spune că «în politică nu contează cât de tânăr eşti, important...

„Pot spune că «în politică nu contează cât de tânăr eşti, important e cât şi cum gândeşti!»”

231
DISTRIBUIȚI

Interviu cu Ioana Andreea Dogeanu, scriitoare și studentă în cadrul S.N.S.P.A București

Politica este făcută şi de tineri, nu numai de seniori. Ioana Andreea Dogeanu este exemplul clar că politica are un viitor sigur, un viitor în care noua generaţia are un cuvânt important de spus. Cu Ioana am mai vorbit, şi tocmai de aceea, pentru că are multe de spus, am provocat-o la un interviu despre cele mai noi şi importante mişcări de pe scena politicii locale şi naţionale, despre una, despre alta. Ioana este un analist politic cum nu vedem pe la televizor, în acele emisiuni de dezbateri aiurite. Ca să nu mai lungim prezentarea, interviul de faţă este mărturia că politica se poate baza şi pe tineri, în special pe Andreea Ioana Dogeanu.

– Încep direct: ar fi fost bun un test psihologic, pe care Liviu Dragnea să-l facă înainte de a propune o moțiune de cenzură împotriva guvernului pe care tocmai acesta l-a girat în decembrie 2016?
– Ar fi fost bună o cunoaştere şi o înţelegere pe măsură asupra semnificaţiei şi asupra rolului pe care-l au o moţiune de cenzură într-un stat ce se vrea a fi democratic. Pentru că simt nevoia să clarific puţin lucrurile, având în vedere că s-a tot vorbit despre această moţiune în ultima perioadă şi că am constatat cu uimire faptul că foarte mulţi oameni nu înţeleg despre ce este vorba, le voi spune că moţiunea de cenzură este modul prin care Parlamentul poate să-şi exercite controlul asupra Guvernului. A fortiori, moţiunea de cenzură ar trebui să fie instrumentul pe care opoziţia îl are la îndemână pentru a-şi exprima doleanţele cu privirea la acţiunile pe care cei care deţin puterea executivă le întreprind, însă, acest lucru nu-i împiedică pe cei care deţin majoritatea în Parlament şi totodată se află şi la guvernare sa-l folosească. Da, uneori se întamplă să purtăm o luptă „noi contra noastră”, poate liderul Partidului Social Democrat a avut câteva socoteli de încheiat cu sine însuşi şi atunci aflându-se în fruntea navei, aceste probleme interioare s-au extins şi asupra membrilor echipajului, despre care a considerat că nu mai sunt potriviţi pentru următoarea „misiune”.

– Prea puțină meritocrație în Guvernul Tudose. Ce-i de făcut?
– Meritocraţie? Este un cuvânt foarte rar folosit sau aproape deloc de majoritatea cetăţenilor, cu atât mai puţin de decidenţii politici. Într-un fel este şi normal, pentru că trăim într-un sistem democratic, mult mai avantajos pentru unii şi totodata mai facil decât unul meritocratic, în care conducerea statului ar trebui să fie realizată doar de oameni care se aliniază şi îndeplinesc anumite criterii stric intelectuale, iar promovarea se face în funcţie de realizările obţinute. Meritocraţia este o utopie pentru zilele noastre, pentru că altele sunt criteriile de selecţie, nu neapărat doar în Guvernul Tudose, unde nu trebuia să fii „analist politic” pentru a observa faptul că vechimea în partid, gradul cât mai mare de obedienţa şi atitudinea de a susţine oricând orice acţiune întreprinsă de „centru” au fost principalii piloni care au constituit „grila de interviu”.

– Ce ar trebui făcut ca Oltul să ajungă să conteze în guvernele PSD și după ce câștigă triumfător fiecare rând de alegeri? De ce nu avem miniștrii la București?
– Judeţul Olt a dat şi miniştrii României de-a lungul timpului. Personal, am văzut printre demnitarii noştri câţiva posibili miniştrii şi la începutul anului când s-a format primul Guvern de la alegerile parlamentare, dar şi acum. Cel puţin pe agricultură, s-ar fi găsit un potenţial ministru oltean. Într-adevăr, Oltul se prezintă cu rezultate foarte bune în favoarea PSD după fiecare tur al alegerilor, doar că pentru numirea miniştrilor se pare că ultimul cuvânt şi cel decisiv îl au cei care conduc nucleul din Bucureşti. Din punctul meu de vedere, există două variante: ori este vorba despre anumite orgolii personale şi divergenţe de opinii între şef şi ceilalţi lideri ai PSD, ori se merge pe principiul „rotativei guvernamentale” (râde) instituită de Carol Ι la sârşitul secolului XΙX, dar bineînţeles ajustată şi aplicată la nivelul coaliţiei PSD-ALDE.

– Un paradox în actualul executiv: Victor Negrescu dă confortul financiar al funcției de deputat european pentru un post în guvernul național… Găsești vreo explicație?
– Nu toţi oamenii care intră în politică sau fac politică se gândesc doar la confortul personal, şi aşa ar fi şi normal să fie, pentru că scopul unui om politic asumat este acela de a face ceva pentru oamenii care l-au ales, nu doar pentru el. Victor Negrescu este unul dintre liderii politici, care a conştientizat că România se află într-un moment în care are nevoie mai mult ca niciodată de oameni pregătiţi, cu experienţă europeană, care să pună umărul la clădirea unei imagini mai demne la nivelul UE, pentru că deşi multora le este greu sau nu vor să recunoască, ultimele evenimente din România a afectat modul de percepţie a statului nostru de către autorităţile de la Bruxelles. În acest caz Victor Negrescu s-a potrivit mănuşă fotoliului de ministru delegat pentru Ministerul Afacerilor Europene, recomandându-l atât numeroasele activităţi pe care le-a desfăşurat din postura de europarlamentar, cât şi implicarea şi dedicarea acţiunilor pe care le-a întreprins PES România din postura de Preşedinte Coordonator. Unde mai punem faptul că este un tânăr care a demonstrat că prin râbdare, muncă şi perseverenţă şi-a făcut loc printre seniori şi chiar pe mulţi dintre ei a reuşit să-i depăşească, atât academic, cât şi politic. Pot spune că „în politică nu contează cât de tânăr eşti, important e cât şi cum gândeşti”.

– Ca tânără te simți bine reprezentată într-o țară în care președintele Senatului e inculpat într-un dosar penal, iar președintele Camerei Deputaților e deja condamnat definitiv?
– Dacă controlul judiciar ar fi mult mai strict şi realizat cum trebuie, nu ne-am întâlni cu astfel de situaţii. Eu cred că de aici pleacă totul, pentru că dacă la nivel legal este permis, niciunul dintre cei de acolo nu se va gândi la aspectul moral. Politica şi morala se afla la extremităţile unei axe a guvernării, iar cea care ar trebui să contrabalanseze şi să aducă un echilibru este legea. Bineînţeles, înainte de toate acestea se presupune că fiecare dintre noi avem o lege a conştiinţei. În ce măsură ţinem cont de ea şi o aplicăm, ne-o dictează bunul simţ.

– De ce nu pot să promoveze tinerii care știu și pot, în politica de la noi, în dauna rudelor și pilelor promovate de seniori?
– Răspunsul se rezumă la un concept foarte simplu şi uşor de înţeles „ideologia de clan”. O ideologie contemporană i-aş putea spune care se desprinde din ideologia ce a stat la baza organizaţiilor „Ku Klux Klan”, a cărei principii pe care se fundamenta erau superioritatea rasei albe şi homofobia. În ziua de astăzi mă gândesc că unul dintre principiile idelogiei de clan este acela al superiorităţii statutului social, un fel de protipendadă, fiind mult mai uşor ca cineva care se află deja în politică şi deţine o funcţie să ajute sau să promoveze o persoană apropiată cercului său, cu un nume sonor sau de ce nu cu o susţinere financiară consistentă, decât să promoveze un om simplu, care provine dintr-un mediu modest, fără cunoştinţe sus-puse. Oricât şi-ar toci ultimul în cauza coatele pe băncile şcolilor sau ar demonstra că are înclinaţie spre domeniul acesta. Poate este vorba şi de noroc!

– Care este proiectul tău politic pe termen mediu şi lung?
– Pe termen mediu, iau în calcul varianta de consiliere politică pentru un parlamentar pentru care să îmi fie drag să muncesc și care să-și dorească să colaboreze cu mine, fiind mândră că am ales să mă fac utilă proiectelor și activității sale, ci nu ale altora. Iar pe termen lung, dacă lucrurile vor decurge aşa cum mi-am propus şi voi avea suficiente realizări, mă gândesc să candidez pentru un post de deputat, cu condiţia ca votul de la următoarele alegeri parlamentare să fie uninominal, îmi încerc şansa. Se spune că atunci când nu ai nimic, nu prea ai ce să pierzi, aşa că eşti dator să încerci şi astfel dacă nu câştigi ce ţi-ai propus, măcar rămâi cu o experienţă.

– O ipoteză lansată după moțiunea de cenzură: Victor Negrescu – președinte al PSD după Liviu Dragnea. Cum vezi această idee?
– O idee excelentă! Să nu uităm faptul că Victor Negrescu cel mai tanar europarlamentar PSD, membru al Grupului Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din PE, președinte- coordonator Pes Activist România, vicepreședinte PSD și ministru delegat al Ministerului pentru Afaceri Europene. Poate Victor Negrescu va fi dovada vie că PSD promovează şi încurajează afirmarea tinerilor în politica de la nivel macro. În ce măsură această idee se va materiliza, rămâne de văzut.

– Cum ți se pare prestația președintelui Klaus Iohannis, de la începutul anului până în prezent?
– „Altă întrebare!” (râde). Dacă înainte îl asemănam pe domnul preşedinte Klaus Iohannis cu fostul preşedinte al României din perioada 1996- 2000, Emil Constantinescu, acum pot spune cu certitudine că l-a depăşit în mod magistral la capitolul „tăcere”. Doar că eu sunt mai sceptică din fire şi nu vreau să cred că această tăcere nu prevesteşte nimic, s-ar putea să facă parte din strategia personală. Pe mulţi i-a surprins faptul că preşedintele Klaus Iohannis a fost de acord din prima cu propunerea lui Mihai Tudose pentru funcţia de Prim-Ministru. Eu am văzut atitudinea domnului preşedinte mai mult ca pe „o ultimă şansă”, pe care dacă PSD-ALDE nu o va fructifica şi nu va dovedi că actualul Guvern este capabil să-şi îndeplinească atribuţiile şi să fie aşa cum a promis, unul eficient, se va transforma într-o ocazie bună pentru opoziţie de a specula fiecare greşeală, ajungând poate să fim bătuţi cu propriile arme.

– Dacă ai fi față în față cu premierul Mihai Tudose, ce recomandări i-ai face acestuia pentru o bună guvernare în interesul românilor?
– În primul rând să-ţi conştientizeze funcţia şi toate drepturile şi obligaţiile care decurg din aceasta. În al doilea rând, să fie conştient că este Prim-Ministrul României, ci nu al unei formaţiuni politice ori al vreunei alianţe, şi să demonstreze asumare, responsabilitate, obiectivitate şi autonomie decizională. În al treilea rând, cred că părerile, cârcotelile şi discreditările care i-au fost aduse în ultima vreme ar trebui să-l ambiţioneze şi mai mult şi să demonstreze oamenilor contrariul, este o oportunitate prin care dacă va juca bine cartea va rămâne nu doar în memoria colectivă, ci şi în istorie, sperăm că în cartea albă, nu în cea neagră.

– Este Sorin Grindeanu victima intereselor personale ale lui Liviu Dragnea? Cu ce rămâne acesta în istorie după cele șase luni de guvernare?
– În politică nu ar trebui să fie disputate orgoliile personale. În ce măsură fostul prim-ministru a fost sau nu victima intereselor lui Liviu Dragnea, acest lucru îl ştiu cel mai bine persoanele în speţă. Personal, pe Sorin Grindeanu eu nu l-am privit ca pe un „erou naţional”, ci ca pe un jucător care a dezertat atunci când a constatat că are şanse mai mari să câştige simpatia oamenilor în acest fel decât să continuie un joc care l-a dezavantajat înca de la început. Cred că îl apreciam mai mult dacă avea tăria să spună lucrurilor pe nume cu câteva luni înainte, când poate nu mai era nevoie să caute miniştrii de sacrificiu. În istorie probabil va rămâne pentru unii prin faptul că a dat dovadă de francheţe, chiar dacă mai târziu, iar pentru alţii drept „premierul care a muşcat mâna care l-a hrănit”. Pentru mine râmâne un prim-ministru cu potenţial, dar care a păşit cu stângul în jocul guvernării.

– Se vacantează, în cel mai scurt timp, postul de președinte al TSD Olt. Te interesează această funcție?
– Relaţia mea cu TSD Olt este una delicată, nu sunt la curent cu ultimele activităţi sau figurile favorite ale organizaţiei, deşi cu câţiva colegi mai păstrez legătura şi sunt gata să îi ajut în măsura în care voi putea dacă vreunul îşi va exprima dorinţa de a fi susţinut pentru a candida la funcţia de preşedinte al TSD Olt. Momentan, nu, nu sunt interesată de această funcţie! Un motiv ar fi acela că nu văd cum o astfel de funcţie m-ar putea ajuta să mă dezvolt şi să evoluez ca om, un alt motiv este acela că sunt destul de realistă şi conştientizez faptul că situaţia de la Olt este de aşa manieră încât şansele mele pentru acest post sunt undeva sub nivelul mării. Personal, văd trei variante de candidaţi pentru această funcţie şi iau în calcul toate considerentele şi şansele pe care le are fiecare dintre ei. Ar fi interesant să avem o femeie preşedinte TSD Olt, nu ştiu cine ar fi potrivită pentru această funcţie de la Olt, dar ştiu sigur că nu mă aflu printre posibilele variante…

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentINSOMNIA
Articolul următorJandarmii au făcut treabă…

LĂSAȚI UN MESAJ