PE MARGINEA UNEI EVALUĂRI

Pornind de la CONSTITUȚIA ROMÂNIEI, și nu de la decizia C.C.R., revocarea celor doi șefi de la parchete nu era, din capul locului, „oportună”.

Cele două instituții și-au exercitat atribuțiunile conform articolului 131, alin. 1, cu aplicarea art. 16, alin. 1 și art. 124, alin. 2, după care „cetățenii sunt egali în fața legii”, iar „justiția este egală pentru toți”, în timp ce, tot potrivit CONSTITUȚIEI, art. 146, C.C.R. și-a depășit atribuțiile cu privire la competența sa. Numai că, nimeni „nu mișcă”, pentru că deasupra ei nu mai este nimeni!!!
BA DA, este CONSTITUȚIA, conform căreia, art. 146 nu justifică „cele spuse”, referitor la O.U.G Nr. 13, despre care premierul a spus, foarte clar, că a fost o GREȘEALĂ, chiar dacă nimeni nu îndrăznește să-i contrazică pe cei care „constituie” majoritatea C.C.R.
În acest caz, trebuie precizat că în conformitate cu articolul 134, alin. 2, rolul de instituție de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor revine doar C.S.M., în timp ce ministrul de justiție, conform acestui articol, nu are nici măcar drept de vot.
Prevederea de la art. 132, alin. 1, invocată de ministrul justiției nu presupune neapărat monitorizarea procurorilor, mai ales în „problemele de fond” ale activității acestora, care sunt clar prevăzute la art 131, coroborat cu art. 102, alin. 1, privitor la guvern, având în vedere că ministrul este doar membru al acestui executiv.
În privința evaluării anunțate cu surle și tâmbițe de ministru, era de așteptat a fi de calitate semnificativă și să se raporteze atât la contextul general al corupției scandaloase din societate, cât și la sensul noțiunii, acela „de a stabili valoarea unei activități” pentru a da un verdict radical în privința celor doi șefi, cum a lăsat ministrul să se înțeleagă.

Ce a ieșit însă?
„Orânduirea post-decembristă” este deja consemnată în istorie ca un URIAȘ JAF NAȚIONAL, ce-i are ca „actori de bază” pe clienții politici ai vremii.
ROMÂNIA nu este o țară capitalistă, cum s-a crezut, ci o țară NEO-FEUDALĂ în care stăpânii politici sunt „NOII SENIORI”, iar noi, cei mulți, suportăm mizeria „promovată” atât de ei, cât și de „VASALII” lor din serviciile politice și din administrație, care primesc „pomeni” pentru serviciile prestate.
Această „stare de lucruri” este adevărata cauză ce a condus la marile proteste ANTICORUPȚIE a sute de mii de oameni ce au făcut din ROMÂNIA „subiect” pentru toată EUROPA.

În privința evaluării „la obiect”, prestația ministrului a fost penibilă și mă îngrozesc la gândul că unii „pretinși” din societate au considerat-o admirabilă. Numai că ea lipsește cu desăvârșire. Calificativele ce se cuvin, deși nu sunt „consacrate”, sunt SLUGĂRNICIE și INCOMPETENȚĂ.
Personal, am făcut, am auzit, am citit, am văzut sute, poate chiar mii de rapoarte de evaluare pe diferite domenii, dar ceva mai superficial cu privire la evaluarea domnului T.T. nu mi-a fost dat să „văd”. Domnul în cauză nu știe ce sens are termenul evaluare, ce conținut trebuie să aibă, ce considerente de fond stau la baza unei evaluări. Sigur că îmi explic acest lucru prin prisma unui „adevăr absolut”, acela că după 1990, 90% dintre liderii mari și mici au fost diletanți. Dar, ascultând „Raportul celor 19 pagini” de „evaluare”, sunt consternat că INSUL este profesor universitar (fost judecător la C.C.R. promovat după spusele lui T.B. de un pușcăriaș) și RECTOR al UNIVERSITĂȚII A.I. CUZA din IAȘI.

DE CE?
„ÎNTÂMPLĂTOR sau poate NU”, sunt absolvent al Facultății de Istorie-Filozofie din cadrul UNIVERSITĂȚII A.I. CUZA din IAȘI, care, pentru mine, este o instituție sacră, mai ales că pe „vremea mea” RECTOR era o uriașă personalitate, iar numele său era ION CREANGĂ (a cărui dimensiune o raportam la marele înaintaș de la HUMULEȘTI – ce a trăit la IAȘI, alături de geniul EMINESCU).

A reduce EVALUAREA a două mari instituții: D.N.A și PARCHETUL GENERAL – ale puterii judecătorești doar la câteva aspecte formale, speculative, tendențios abordate, doar cu referire la decizia C.C.R, privind O.U.G Nr. 13/2017, fără să cuprindă nimic privitor la conținutul obligațiilor acestora, raportate la CONSTITUȚIE, este iresponsabilitate, tupeu și nesimțire, dar și incompetență.
Formulări de genul că „s-au exercitat presiuni asupra guvernului”; „nu pot ancheta oportunitatea, legalitatea, constituționalitatea”, învocând art. 1, alin. 4, sunt doar speculații ieftine, de doi lei, atâta vreme cât ancheta procurorilor a vizat infracțiuni notorii: fals, uz de fals, sustrageri de documente, lipsă de avize, schimbare de avize sub presiune etc și nicidecum cele trei,  cum speculează C.C.R. și ministrul.
Nicio aluzie la aspectele pozitive din activitatea acestor instituții, deși ele sunt considerate și de opinia publică și prin rapoartele M.C.V drept factorii care luptă împotriva corupției deși sunt obstrucționați, deseoiri, de puterile care ar trebui să sprijine lupta anticorupție.
Totodată, era firesc să fie reliefate și deficiențele între care sunt vizibile existența unor „NEGULEȘTI” care forțează nota, rechizitorii „întoarse din drum” de către instanțe, o anumită „selecție” a dosarelor, întârzieri intenționate, dosare „uitate prin sertare” și tot așa…

Ori, pedalând slugarnic pe decizia C.C.R., deși partizană și nicidecum sacră, cum că ar fi fost conflict juridic, „omul” uită că în decizia inițială nu se consemna un conflict de natură constituțională.
În același timp, încercarea „șmecherească de automulțumire narcisistă” și „impresie artistică”, de abordare a „temei” într-o conferință de presă „dominată cu aplomb și cu zâmbete neavenite” de ministru, a condus la etichetarea sa ca „maimuțoi”, de către un fost președinte de țară, deși și acesta a sucit-o „ca la PLOIEȘTI” față de ce spunea când era „în mandat”. Chiar și premierul a declarat că are unele rezerve la acest aspect. Sub „incidența” sfaturilor venite dinlăuntru, dar și din „afară”, încercarea de a „împăca și capra și varza” a fost lamentabilă, și ea se înscrie în ceea ce caracterizează puterea în ROMÂNIA – blocaj funcțional. Caricatura de evaluare a născut în mass-media, cu participarea de diverși în prim-plan între care – pușcăriași, pușcăriabili, invitați, abonați „de serviciu”, unii cu funcții publice și politice, o aprigă retorică a adversității intoleranței și ostilității.
Subculturalitatea, obrăznicia, impertinența, au devenit coordonate în noul val de emisiuni cu scopul de a dezbina prin manipularea înformării.

Concluzia „tămbălăului”:
Politicieni, guvernanți și tot așa… reveniți-vă în minți, căci problemele ROMÂNIEI sunt mai importante decât ambițiile voastre ticăloase care, oricum, vor rămâne ca un  „trecut împovărător” pentru urmașii noștri!

Prof.
ION PĂTRAȘCU
Slatina – Olt

PS.
Întrebare pentru referendum: – APRECIAȚI ACTIVITATEA D.N.A – ANTICORUPȚIE?