Un alt fel de protestatar…

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh Amin!

Dragii mei,

Nu se potrivea mai bine o pericopă evanghelică ca cea a Vameșului și a Fariseului în contextul ultimelor zile.
Nu redau textul, deoarece este arhicunoscut de toată lumea. Însă vreau să ne oprim asupra unei imagini vizuale care m-a provocat cu atâta ardoare să vorbesc astăzi.: Vameșul și Fariseul în templu!
Haideți să facem abstracție pentru moment de „joburile” celor doi și să conștientizăm locul unde se aflau. Pentru evrei, templul era inima Ierusalimului și mai important ca orice era Casa lui Dumnezeu. Nu era extrem de diferit templul de Biserica de astăzi, fiind compus din două încăperi, Sfânta, Naosul nostru unde vă aflați dumneavoastră acum și Sfânta Sfintelor, Sfântul Altar de astăzi, unde arhiereul intra doar o singură dată pe an.
Fariseul stătea în fața catapetesmei care despărțea Sfânta de Sfânta Sfintelor și se ruga cu voce tare de parcă Dumnezeu nu îi putea auzii gândurile. Rugăciunea lui o putem interpreta ca fiind mai mult o descriere a activităților sale, adevărate sau nu, însă expuse cu multă mândrie și punându-se în comparație cu vameșul care se afla undeva în spate. Într-adevăr fariseii erau cei care învățau Legea pe oamenii de rând, posteau, mergeau la templu fiind foarte respectați în societate și se bucurau de o oarecare” faimă” pentru credincioșia lor, motiv pentru care putem da crezare că tot ceea ce el spunea în templu era adevărat.

„Job-ul” vameșului îl punea pe acesta în grupul oamenilor cei mai corupți ai acelei perioade, deoarece ei erau evrei care trebuiau să adune de la conaționalii lor taxele pentru Imperiul Roman. Bineînțeles că fiind cu mâna în bani se” murdăreau” asemenea politicienilor de astăzi.
Rugăciunea acestuia însă, depășește cu mult granițele tipicului și se oprește în esența cuvintelor:” Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!” Aceste cuvinte oferă” verde” de la Dumnezeu pentru vameș și din păcate mustrare pentru fariseu:” Zic vouă, s-a pogorât acesta mai îndreptat la casa sa, decât acela, că tot cel ce se înalță pre sine, se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța. ”

Dragii mei,

Am spus la începutul cuvântului meu că nu se putea o mai bună sincronizare a textului pericopei evanghelice cu evenimentele tulburi din ultimele zile în care sute de mii de oameni au ieșit în stradă să fie fiecare dintre ei un… protestatar.
Am găsit un text la Fericitul Părinte Moise Aghioritul care cred că merită citit de fiecare dintre cei din stradă:” Cel mai rău dintre toate este să crezi că ești bun și să-ți închipui că mergi bine!”
Mesajul acesta este clar adresat fariseului care se considera un om drept înainte lui Dumnezeu, care se auto lăuda, cam cum fac eu toată ziua și care se considera superior vameșului din spatele său.
Din păcate însă în fiecare dintre noi zace un fariseu care nu numai în sărăcăciosul dialog pe care îl avem cu Dumnezeu, dar și în relația cu ceilalți, se înalță pe sine, punându-se pe un alt nivel, superior.
Adevăratul protestatar dragii mei este vameșul! El nu stă în piață cu o pancartă în mână. El nu strigă împotriva a ceea ce nu cunoaște în totalitate, chiar dacă, acum are dreptate.
Începe să miroase a post și mirosul acesta este bineplăcut pentru cel care se identifică cu vameșul.
Dacă vrei să protestezi atunci fă-o împotriva păcatelor tale, conștientizează că ai greșit și cere milă de la Dumnezeu!
Asta te face un păcătos conștient care protestează împotriva păcatelor sale, care vrea să fie cu Dumnezeu și nu în afara Lui. Amin!

Prof. Drd. Alin Bolboașă Șofaru – Colegiul Național „Ion Minulescu” Slatina