Acasă Cultură Marian Doldurea recomandă: revista „Memoria Oltului şi Romanaţilor”

Marian Doldurea recomandă: revista „Memoria Oltului şi Romanaţilor”

278

În ultimele decenii, literatura de specialitate alcătuită din publicaţiile periodice a început să fie din ce în ce mai mult accesibilă şi în format printat şi electronic, cum este şi cazul publicaţiei „Memoria Oltului şi Romanaţilor”.

Acum patru ani, în sala de festivităţi a Muzeului Judeţean Olt, se lansa primul număr al revistei culturale „Memoria Oltului” (ulterior denumită Memoria Oltului şi Romanaţilor), fondată de către profesorul Ion Tâlvănoiu. Revista a avut şi are ţeluri bine definite cu privire la istoria locală a judeţului Olt. Revista „Memoria Oltului şi Romanaţilor” s-a înfiinţat din iubire faţă de istoria locală, cu aport important şi la istoria naţională. Publicaţia consideră că valoarea ştiinţifică a unui text istoric este dată de calitatea demonstraţiei şi de importanţa consecinţelor, şi că aceasta se validează prin dialog critic. În paginile sale se întâlnesc autori care interpretează determinarea istorică în termeni plăcuţi. Tematica revistei este orientată spre studii de istorie veche şi medie şi recentă.

Astfel s-a dorit ca în paginile publicaţiei să se reunească articole de natură istorică, figuri importante ale culturii locale, adresându-se tuturor categoriilor de vârstă. O astfel de revistă apreciată nu poate vedea lumina tiparului fără ca un om cu cultură, şi dispus să investească în istorie, să implice nu numai suflet, ci şi un fond material. Acesta este Marian Doldurea, un om de afaceri important din Caracal, un om care iubeşte istoria Romanaţiului şi nu numai.

„Oraşul Slatina sub ocupaţia germană 1916-1918” este titlul unui important articol al noii ediţii, în care se prezintă firul evenimentelor din punctul în care Slatina s-a aflat sub ocupaţie în Primul Război Mondial:

 „La 15/28 august 1916, România intra în război pentru realizarea unităţii naţionale. După  trecerea  Carpaţilor,  fiind  nevoite  să  facă  faţă  unei  ameninţări  pe  un  front  larg, armatele  noastre  au  fost  silite  să  se  retragă,  frontul  fiind  spart  pe  Valea  Jiului. După  încercarea eroică de a întârzia înaintarea inamicului  spre Capitală (Şarja de la Robăneşti), trupele noastre au ajuns pe aliniamentul Oltului la 9 noiembrie 1916, încercând să reziste.  La  100  de  ani  de  la  aceste  tragice  evenimente,  ne amintim cu pioşenie de jertfa eroică a înaintaşilor noştri şi suferinţele îndurate de acea generaţie care a făurit România Mare. După bombardarea oraşului şi distrugerea podului  peste  Olt  (inaugurat  în  1892), trupele germane intră în Slatina la 14 noiembrie 1916. (…) Mari pagube în oraş au fost cauzate de bombardamente. Mai multe imobile de pe străzile Malul Livezii, Carol (Bucureşti), Rătescu, Vintilă – Vodă, Abator, Sopot, Lipscani, Vederii, Dealul Viilor au fost distruse sau  avariate. În special strada Malul Livezii a avut de suferit deoarece acolo erau  aşezate tunurile armatei române ce apărau oraşul. Au suferit avarii mari bisericile Sf. Nicolae Târg, Sf. Nicolae Coastă  şi Adormirea Maicii Domnului situate pe aceeaşi stradă, în bătaia tunurilor germane. În oraş s-a instalat o garnizoană având  în frunte pe colonelul Nicolas, care îndeplinise această  funcţie şi  la  Bruxelles. Administraţia românească este reorganizată, prefect  vine  C. Zănoagă  în locul lui Al. Ghirgiu care se refugiase în Moldova. La oraş s-a format o comisie interimară având ca preşedinte pe Gh. Stavri şi ca ajutor pe D. Istrătescu, pentru că şi fostul primar, N.M. Bircii, se refugiase. S-au  luat  primele  măsuri: pâinea şi carnea se distribuie  numai  individual  şi  pe cartele. Imediat se instalează în oraş Comandaturile de ocupaţie: Comandatura de Etapă nr. 268 Slatina, Comandatura Districtului VII Olt, Comandatura Pieţei, Regiunea de încărcare nr. 11, Biroul de încărcare a cerealelor, Comandatura Forestieră, Agronomul districtului. Imediat, din birourile acestor comandaturi au pornit ordinele pentru tot felul de rechiziţii şi confiscări sub ameninţarea pedepselor cu amendă sau închisoare. Termenele de executare erau, de obicei, foarte scurte.”, fragment din articolul scris de Ion Tîlvănoiu în noul număr al revisei.

Ion  Zăuleanu scrie bine-documentat, în articolul „100  de  ani  de  la  epopeea  apărării  Romanațiului  în  Primul  Război  Mondial”, următoarele: „După izbucnirea la 15/28 iulie 1914, primul război mondial a fost marcat în 1916 de o violență și o continuitate a luptelor fără precedent, eforturile supraomenești și imensele sacrificii  determinând o oboseală generalizată, o resemnare apropiată de fatalism. În asemenea condiții, presiunile Antantei la adresa României devin progresiv puternice, foarte puternice, ultimative. În fața unui hotărât «acum ori niciodată», după semnarea la 4/17 august  1916  a  tratatelor  României cu Rusia, Anglia, Franța și Italia, istoricul  Consiliu  de Coroană din 14/27august 1916 de la Palatul Cotroceni din București, convocat de regele Ferdinand,  a  aprobat  oficial  tratatele  și  chiar  în  noaptea imediat  următoare,  în  urma declarației de război a guvernului român remisă Ministerului Afacerilor Străine al Austro – Ungariei, armata română trece Carpații, eliberează primele localități din Transilvania și, până la 27 august/7 septembrie, realizează obiectivele stabilite de Marele Cartier General. Înfrângerea de la Turtucaia, eșecul operației Flămânda și pierderea  liniei Cernavodă-Constanța din Dobrogea centrală  au determinat prima  criză a campaniei din  1916.

Ea  s-a răsfrânt negativ asupra situației de ansamblu pe întregul front al armatei  române,  și  în  plus  prin  oprirea  ofensivei  ei  în  Transilvania,  a  creat  timpul  necesar  concentrării forțelor Armatei a IX-a germane care împreună cu trupele  austro-ungare  din contact, urmau să treacă la acțiunea împotriva trupelor române de la Vest de Carpați. În această parte a frontului, după lupte îndârjite cu succese schimbătoare, cu numeroși morți, răniți și prizonieri, ofensiva puternică a inamicului a dus la pierderea bătăliei de la Târgu-Jiu din 3/16-4/17 noiembrie 1916. Bătălia de la Târgu-Jiu a marcat a doua criză a campaniei din 1916, care a deschis importanta rețea de drumuri ce ducea din munții Vulcan spre sud și sud -est și devenea cheia pentru continuarea ofensivei strategice germane în direcția Oltului”.

Revista este plină de articole foarte interesante, care aşteaptă să fie citite…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here