Acasă Interviu Interviu cu deputatul Alexandru Stănescu, vicepreşedintele Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară...

Interviu cu deputatul Alexandru Stănescu, vicepreşedintele Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice

735
KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

Nu vreau să acuz pe nimeni, dar în afară de legile pe care le-am făcut noi în Comisia de Agricultură, dinspre tehnocrați nu a venit nimic anul acesta

Alexandru Stănescu, deputat PSD de Olt, la finalul primului mandat, poate fi considerat una din surprizele plăcute ale actualului parlament. Tenace, corect, muncitor, acesta a înţeles, de la început, că rostul unui ales este acela de a face legi, care, odată promovate, să devină utile comunităţilor locale, economice şamd. Într-o retrospectivă, vicepreşedintele Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice face un bilanţ asupra sistemului agricol românesc. Un bilanţ bun de citit…

– Suntem la final de ciclu parlamentar. Ce v-ați așteptat să găsiți în urmă cu patru ani în Parlamentul României și ce ne puteți spune că ați găsit în clipa de față?
– În urmă cu patru ani, când eu am ajuns în parlament, emoțiile erau atât de mari încât nu-mi dădeam seama ce este se întâmplă acolo. În scurt timp m-am axat pe Comisia de Agricultură, cu toate că inițial eram trecut într-o altă comisie. M-am supărat puțin, am cerut să fiu în comisia respectivă, iar asta pentru că doream să fiu legat de domeniul în care mă pricep eu cel mai bine.

– Și iată cum, de la un membru al comisiei respective ați ajuns, în clipa de față, vicepreședinte la Agricultură… Care sunt principalele inițiative de legi pe sectorul acestui motor de dezvoltare a țării, la care ați pus umărul în ultimii ani?
– În primul rând aș aminti de Legea Irigațiilor la care am lucrat cu multă intensitate, alături de un alt slătinean de-al nostru, Florin Barbu, directorul ANIF, un băiat bine intenționat, un tânăr care va face carieră în această agenție. Fiind președintele subcomisiei, am avut mari dezbateri în care discutam, puneam lucrurile la punct, dar în plenul comisiei lucrurile se întorceau la 180 de grade. Fie le întorceam eu, fie le întorceau ei și tot așa. Nu știu care erau interesele unora, dar se dorea să ducem infrastructura principală de irigații către privat. Ori, infrastructura de irigații reprezintă și infrastructura principală şi stații care trag din râuri și duc spre canalele mari, iar de aici încolo, partea a doua este infrastructura secundară cu stațiile mici care pun sub presiune și bagă în conductele subterane. Personal, m-am opus acestei intenții pentru că în zona noastră tot ce s-a trecut către privat s-a ales praful…

– Ce ne puteți spune despre legislaţia care sprijină producătorul român?
– Am început, acum doi ani de zile, cu Legea 145, legea prin care am organizat piețele, iar izvorul acestei legi a plecat de undeva de la Giuvărăști, acolo unde oamenii au ridicat aceste probleme, spunându-mi că nu se pot duce în piață, că mesele sunt ocupate de samsari și multe altele de genul acesta. Am venit și am discutat cu ministrul Agriculturii de la vremea respectivă – domnul Daniel Constantin, și aașa s-a născut Legea 145 privind organizarea piețelor. Țin minte că totul a plecat din zona Giuvărăști pentru că la scurt timp de la intrarea ei în vigoare am mers la o întâlnire cu fermierii de acolo și unii dintre ei țipau că nu e bună, că e prea complicată, că trebuie să întocmească atestatele de producători și câte și mai câte. Desigur, orice începute e greu, dar timpul a arătat că legea a fost corect făcută, iar piețele s-au pus la punct. Tot prin lege, le-am dat și 40% la producători, i-am delimitat de comercianți astfel încât, atunci când mergi în piață să fii convins că iei legumele de la producător, ci nu de la comerciant.

– Legea 321, un proiect controversat, dar aşteptat…
– Da, mai exact, este vorba de modificarea Legii 321 – legea 51% produse românești în hipermarketuri. Este o lege bună, suntem siguri că România poate face față acestor prevederi, iar eu aș vrea să vă dau ca exemplu două hipermarketuri din țară care deja s-au conformat și sunt aproape la punct cu acest lucru. Și-au creat relații în piața de producători, au voință, dar au și timp de organizare – 6 luni de zile, perioadă în care nici noi nu stăm degeaba și pot să vă spun că am modificat deja Legea 566 – legea cooperativelor agricole. E drept că încă mai e de lucru, că lucrurile nu sunt așa cum îmi doresc, dar este obligatorie înființatrea acestor cooperative agricole, căci, altfel, nu vom putea să punem în ordine producătorii. Spre exemplu, cum ar putea să vină un mare hipermarket să cumpere de la Sandu Stănescu, legumicultor ce are un solar de 5 ari, când își dorește să facă o înțelegere în baza unui contract pe cantități cu mult mai mari? Așadar, legea există, s-au creat facilități fiscale, dar ține și de mentalitate…

– Dar cât de informați sunt oamenii de Legea cooperativelor agricole?
– Eu am convingerea că sunt destul de informați. În ceea ce mă privește am pus accent pe ea și am cerut s-o promovăm mereu, ba chiar am înființat o cooperativă în județul Olt, aici, una activă, cu membrii din Prahova, Bacău și alte regiuni…

– Domnule deputat, suntem o țară ce am putea să dăm de mâncare la aproximativ 80 de milioane de oameni. Și, totuși, pentru cei aproape 20 de milioane care mai suntem în țară în clipa de față, jumătate din sursa de hrană vine din afară. De ce se întâmplă asta?
– Vă dați seama ce diferență enormă se creează, de la 80, la 20 de milioane? E vorba de o cantitate enormă de marfă pe care noi nu o exportăm și care, din păcate, se pierde. Spre exemplu, mă gândesc la legumicultura noastră, de pe Valea Oltului, aici unde foarte multă marfă se strică pentru că producătorii nu reușesc s-o vândă. Iar lucrul acesta se-ntâmplă în multe alte zone din țara noastră.

– Domnule deputat, oamenii din zona asta muncesc. O fac cu sufletul, iar toamna, o parte dintre ei, mai au și satisfacții. Sunt, însă, destule regiuni în care sărăcia este la ea acasă. De ce nu pot fi dați ai noștri ca model și pentru alți?
– Din păcate, un factor destul de important în ceea ce tocmai ați spus, îl are mass-media de astăzi care nu informează așa cum s-ar dori, mergând pe ceea ce știm cu toții, că știrile bune nu vând. Și pentru că tot am amintit de lucrul acesta, vreau să vă spun că în urmă cu puțin timp eu am făcut o altă inițiativă legislativă cu privire la producătorul român, legată de ziua de 10 octombrie – Ziua națională a produselor agroalimentare românești. Am fost puțin supărat pe presa din Olt pentru că la o simplă căutare pe internet, am găsit informația prin Botoșani, prin Timișoara, dar și prin alte locuri, dar iată că pe la noi nu s-a notat nimic. Eu sunt din Olt, iar pentru mine acest județ este mereu pe primul loc, fapt pentru care aș vrea ca și ai mei să fie aduși la zi cu tot ce este nou. Ori această inițiativă îmi aparține mie, e la Senat și sunt convions că ea va trece.

– Care sunt perspectivele dumneavoastră, în cazul în care veți merge mai departe pentru un nou loc în Parlamentul României?
– Cel mai mult trebuie lucrat pe chestiunea aceasta de asociere. Acesta e punctul nevralgic al nostru. Luptăm cu mentalitatea omului care nu vrea să facă schimbarea așa ușor, dar mergem mai departe și suntem încrezători că rezultatul va fi acela pe care ni l-am propus. De asemenea, legat de această chestiune mă voi ocupa și de Legea Camerelor Agricole, și ele ușor în aer în clipa de față. Spre exemplu, am avut o întâlnire în Biroul Permanent al Comisiei cu reprezentanții forului superior din Uniunea Națională a Camerelor Agricole, alături de reprezentanții producătorilor și se găseau tot felul de motive și scuze, plus multe alte contradicții, iar oamenilor care munciseră atât de mult pentru înființarea cooperativelor personale, li se cerea acum să le desființeze. Personal, le-am spus că nu sunt în niciun caz de acord cu acest lucru, că cel puțin acolo unde s-au înființat să rămânem cu ele, iar dacă modificăm legea să o facem pentru restul județelor unde nu s-au înființat. Mai mult, să facem și Camerele Agricole pentru că este nevoie și de acestea, fiind nevoie de cineva la nivel de localitate care să polarizeze tot ce înseamnă fermier, tot ce ține de preluarea mediatizarea informațiilor. Un fel de bază de date, un model occidental, iar acolo există aceste camere agricole care își fac foarte bine treaba.

– Sunt fonduri pentru a întreține o astfel de structură la nivel de țară?
– Într-adevăr, aici este un subiect sensibil, legat de fondurile necesare, dar bineînțeles că fondurile de înființare va fi obligatoriu să le scoatem prin buget, iar pentru partea a doua eu le-am propus atunci să găsim o soluție prin care Camera Agricolă să ateste calitatea de producător, de fermier, de produs pentru zona în cauză. Mai exact, să reușim ca oamenii aceștia, care fac agricultură, să aibă și ei o pregătire. Una pe care să o susțină chiar Camera Agricolă, contracost, iar mai apoi când merg la APIA să aibă acest atestat pentru a fi înregistrați ca producători.

– Cum ați defini politicile agrare ale țării, cele făcute de tehnocrați în ultimul an, domnule Alexandru Stănescu?
– Tehnocrații nu au făcut nicio politică în ultimul an. Îmi pare rău, dar acesta este adevărul: tehnocrații nu au făcut absolut nimic, ci s-au chinuit să pună la punct programul de subvenție pe seama căruia a fost și marele scandal privind subvenția pe suprafață. Nu vreau să acuz pe nimeni, dar în afară de legile pe care le-am făcut noi în Comnisia de Agricultură, dinspre tehnocrați nu a venit nimic anul acesta.

– Pe vară, ministrul Irimescu șoca atunci când spunea că ar trebui să scumpim prețul la mâncare pentru că o parte din ea se duce la coșul de gunoi. E, totuși, o doză de adevăr în asta, dar… ?
– Este, într-adevăr o doză de adevăr, dar este cinică și nu cred că se impunea. Trebuie să mănânce toată lumea: și cel bogat și cel sărac. Iar în ziua de azi nu poți să ceri scumpirea produselor alimentare pentru că hrana e singura care nu trebuie scumpită în România!

Articolul precedentClubul Soroptimist din Slatina, proiect salutar: „Două mâini şi o inimă pentru o șansă”
Articolul următorLa vânătoare de fantome

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here