Acasă Politic Mihai Niţă. Un semnal de alarmă. Până nu e prea târziu

Mihai Niţă. Un semnal de alarmă. Până nu e prea târziu

230

Pentru a marca Ziua Internaţională pentru Reducerea Riscului Dezastrelor Naturale, senatorul de Olt, Mihai Niţă, s-a adresat colegilor din Senat prin intermediul declaraţiei „Semnal de alarmă cu prilejul Zilei Mondiale pentru Reducerea Dezastrelor Naturale”. Dezastrele naturale reprezintă o temă tot mai des întâlnită. Urmările dezastrelor sunt simţite de români, care şi aşa sunt destul de afectaţi pe mai multe planuri. Senatorul Niţă arată faptul că, în cazul cutremurelor, statul nu a întreprins mai nimic pentru prevenirea acestora, fără să luăm în calcul faimoasele buline roşii.

În cele ce urmează, vă redăm, integral, declaraţia senatorului Mihai Niţă:
„De curând, o nouă manifestare telurică ne-a amintit de cutremurul dezastruos din 1977. Pământul s-a zguduit atunci timp de 56 de secunde, curmând peste 1 500 de vieţi şi distrugând 35 000 de clădiri în toată ţara. În Bucureşti, circa 10 000 de oameni au fost îngropaţi sub dărâmături. Suntem pregătiţi azi pentru atenuarea efectelor unui nou seism major? Seismologii nu exclud producerea unui nou cutremur de magnitudine catastrofală, într-o perioadă nepredictibilă. În România nu s-a întreprins mai nimic pentru prevenirea unor dezastre similare, în afară de a fi marcat cu vestita bulină roşie clădirile aflate în pericol iminent şi care, probabil, se vor prăbuşi primele. Dar nu numai clădirile trebuie asigurate împotriva riscului seismic, ci şi mijloacele de intervenţie în asemenea cazuri. Statisticile consemnează faptul că în intervalul unui singur an s-au produs în lume peste 300 de catastrofe naturale, soldate cu 236 000 de morţi. Peste 200 de milioane de oameni au fost direct afectaţi. Un raport al ONU arată că România se află printre statele care prezintă un risc foarte ridicat de producere a unor dezastre naturale, acestea prezentând o tendinţă de creştere, atât după intensitate, cât şi după frecvenţa lor. Între pericolele care ne pândesc permanent se află şi schimbările climei, ce intensifică frecvenţa fenomenelor şi proceselor periculoase, precum secetele, aversele de ploaie, inundaţiile sau îngheţurile. Sunt fenomene care pun în pericol asigurarea cantităţilor de hrană necesare populaţiei, devenind o problemă de siguranţă naţională. Aviz guvernanţilor, care ignoră lipsa sistemelor de irigaţii şi subvenţionarea agriculturii! Este necesară verificarea permanentă a securităţii barajelor, a construcţiilor şi instalaţiilor, a potenţialilor factori de poluare masivă. Trebuie decolmatate şi igienizate cursurile de apă, este nevoie de diguri noi şi de reabilitarea celor existente. Trebuie stopată devastarea pădurilor. În data de 21 decembrie 2009, ONU a lansat campania „Spitale sigure”. În caz de dezastru, cea mai critică infrastructură vizează spitalele. După câte semnalează presa, deşi ne aflăm în timp de pace, iar natura nu ne este deosebit de ostilă, însăşi starea spitalelor este dezastruoasă. Dotarea materială este precară, spaţiile şi personalul insuficiente, medicamentele pe sponci, iar bacteriile periculoase abundă, inclusiv la terapia intensivă. Cum va arăta un scenariu realist în care numărul pacienţilor s-ar multiplica de câteva ori? În tragedia de la clubul „Colectiv”, intervenţia de urgenţă şi-a demonstrat măsura capabilităţii. În acea noapte fatidică, căile rutiere nu erau blocate, aşa cum se întâmplă în cazul calamităţilor naturale, iar Spitalul de Arşi ştim cu toţii că a fost depăşit de situaţie. Buna pregătire profesională şi calitatea umană a cadrelor sanitare nu au fost suficiente pentru salvarea celor afectaţi. Mulţi dintre cei răniţi au murit cu zile. Acordă guvernanţii atenţia cuvenită rezervelor strategice? Mă tem că nu, întrucât pericolele majore asupra ţării pot fi provocate şi de factorul uman, nu numai de cel natural. Războaiele cuprind arii geografice noi, harta lumii devine instabilă, iar înarmarea şi ameninţările proliferează. Ţara noastră nu este ferită de posibile influenţe negative. Omenirea se confruntă cu un exod istoric al populaţiei. Milioane de oameni au fost dislocate din ţările de origine, spaţiul european fiind direct afectat. România face parte din acest spaţiu, asumându-şi toate obligaţiile ce-i revin în cadrul Uniunii Europene. Suntem noi pregătiţi să contracarăm riscurile unor pericole de natură socială? Ele pot crea pericole comparabile cu efectele unor dezastre naturale. Este informată şi instruită populaţia României pentru un comportament adecvat în caz de pericol major, indiferent de natura acestuia? Am motive întemeiate să cred că nu există o preocupare la nivel guvernamental pe măsura acestor riscuri şi că nimeni, cu excepţia forţei divine, nu ne poate asigura un răgaz necesar pentru asigurarea măsurilor de prevenire necesare”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here