Scornicești. Numele unui mic oraș, dar de mare faimă – până în 1989 – căci spre deosebire de toate celelalte orașe ale țării, aici exista un adevărat boom economic, oarecum ușor de explicat…
Serele Scorniceștiului – cele mai mari din județ și dintre cele mai moderne din țară – produceau cantități mari de legume, iar crescătoria de pui producea necontenit pentru ultramodernul abator al orașului.
Producțiile terenurilor agricole ale cooperativei agricole de producție Scorniceștie erau dintre cele mai mari, deoarece erau aduse – special – cele mai performante soiuri de semințe, fiind asigurată cea mai modernă bază de utilaje agricole, nemaivorbind de aprovizionarea cu cele mai bune îngrășăminte.
Și, totuși, numele Scornicești, de multe ori era pronunțat cu o oarecare teamă, pentru că de acolo era posibil să te întorci – ca pe vremea Romei Antice – „sub scut” – adică învingător, glorios etc – sau „pe scut” – adică învins, înfrânt etc.
După acel tumultuos 1989 – că nu-i pot spune „revoluție” – Scorniceștiul a devenit, ceea ce era normal să fie, un oraș agroindustrial din zona de câmpie a României, cu problemele cotidiene specifice fiecărui oraș al țării. Iar pentru a vedea – pe viu – că puterea și măreția este atât de trecătoare, ca o perdea de fum, este suficient a se vizita cimitirul orașului. Sunt acolo trei morminte atât de modeste, și anume:
– mormântul lui ‘nea Lică Bărbulescu – sub acest nume îl cunoștea toată lumea – prim-secretar al Partidului Comunist Român – partidul stat – al județului Olt, funcție care, până în 1989, avea mai multă putere decât funcțiile de prefect și de președinte al Consiliului Județean – actuale – adunate la un loc…
– mormântul doamnei Elena Bărbulescu, sora președintelui României de atunci și soția primului secretar al județului. Avea atâta putere, încât era suficient să dea o dispoziție prin viu grai – fără o adresă oficială, cu semnătură, ștampila instituției, număr de înregistrare etc etc – și totul se aducea la îndeplinire, în termenul cel mai scurt posibil, altfel…
– mormântul lui Emil Bărbulescu – fiul celor doi care spunea la o emisiune televizată că până în 1989 nu se mișca o frunză, fără să fie informat…
Câtă măreție și putere de altă dată, este vegheată de trei cruci, care în cel mai bun caz pot fi considerate modeste. Altfel spus, cei care-și doresc cu ardoare măreții și putere (funcții) – mergând pe principiul „Scopul scuză mijloacele” – privind la cele trei morminte, vor realiza că tot ce-și doresc ei, nu este de fapt decât deșertăciunea deșertăciunilor.
Cu aceste păreri, constatări, impresii, amestecate cu nostalgie, în atmosfera parfumului vremurilor de demult, poate fi vizitat orașul, acum, în preajma tradiționalului festival „Sărbătoarea pâinii”, organizat de Primăria Scornicești pentru harnicii locuitori ai orașului.
Ca și în anii precedenți, festivalul în sine, va fi un succes, cu multe formații de muzică populară, dansuri populare, cu invitați de seamă etc. Va fi prevăzut și un moment festiv, privind premierea cuplurilor care au împlinit 50 de ani de căsătorie…
Se poate spune că și în acest fel se manifestă patriotismul, sentiment de care, noi românii, avem atâta nevoie, acum când mare parte dintre compatrioți merg pe principiul „Unde mi-e bine, acolo e patria”…
Festivalul „Sărbătoarea Pâinii” de la Scornicești, care va avea loc în data de 2 septembrie 2016, va fi un succes, cu multă bună dispoziție și veselie…
Constantin Victor (Slatina – Olt)
