Statul român nu judecă cu aceeaşi unitate de măsură. Sau nu judecă deloc. Şi asta e mai grav. La început de august, atunci când a decedat Ana, soţia fostului rege al României, niciodată regină în România, o nevorbitoare de limbă română, oficialii în drept au decis o zi de doliu naţional. Ca semn de recunoştinţă, pentru ce ştiu doar ei. Acum, când, într-un camion în drum spre ţară, sunt aduse trupurile a 11 cetăţeni români morţi sub cociobelor italienilor, de la Amatrice, nimeni nu ia în calcul doliu naţional. Deşi, aceşti oameni au fost împinşi să muncească în Italia, tocmai de un stat incapabil să le ofere dreptul la mijloace de existenţă pe teritoriul unde s-au născut… Altfel, o temă de acest gen arată proasta capacitate de gestiune a administratorilor treburilor curente a ceea ce se numeşte România. Ţara incapabilă să reacţioneze la prostia ambasadorului american la Chişinău, care ieri spune că Republica Moldova nu are nimic în comun cu România.
