Acasă Editorial Femeia în politică, un pariu asumat de Ion Toma

Femeia în politică, un pariu asumat de Ion Toma

903

Poate fi o coincidență, dar dacă e, e una bizară. Să vorbești despre rolul femeii în societate, despre potențialul feminin în politică, exact acum, în intervalul primei săptămâni a lunii martie, atunci când, pe calendar, sunt fixate cele două repere: Mărțișorul și Ziua Internațională a Femeii. Însă, esențial în abordarea de față, nu e această coincidență, ci schimbarea conceptului politic pe care îl propune senatorul Ion Toma.

Pentru prima dată, un politician de talie națională, își asumă și vorbește despre o provocare care nu mai este o joacă: cât de mult avem nevoie de altfel de politicieni. De oameni capabili să-și asume angajamente și să le ducă ulterior la capăt, fără a boci în piața publică despre cât sunt ei de utili patriei, poporului și unii chiar conducătorului. Dacă fac parte din același partid care a dat ultimul președinte al României.

Femeia politician, așa cum vede Ion Toma, e altfel. E bazată pe instinctul responsabilității, netratat ca un moft. E capabilă să insiste în rezolvarea unei situații limită, chiar și atunci când s-au depășit limitele maxime ale înțelegerii pe care o acordă un bărbat.

Toma mizează pe ceea ce politicienilor bărbați le sună mai rău decât o citație adusă de plutonierul de cartier, prin care respectivul e chemat la DNA. Pe onoare, pe cuvânt asumat fără angajamente, dar și pe hărnicia proverbială, cea în care se regăsesc elementele primordiale ale ființei umane, acolo unde copilul, odată adus pe lume, e crescut, efectiv, de cea care i-a dat viață, iar, în cele mai multe situații, rolul tatălui e acela de sfetnic în probleme legate, evident, de chestiuni fundamentale.

După 26 de ani de generații succesive de spirite bărbătești salvatoare, de masculi care au răsturnat lumea dar au început lucrul cu o pauză lungă și temeinică, bărbatul politic Ion Toma are viziune aparte asupra mecanismului decizional din administrația românească. Nu e nimic grav să recunoști capacitatea femeii de a genera bunăstare în adminisrație, căci, în România, sunt câteva exemple unde, până acum, s-a văzut că nimeni nu duce dorul bărbaților absoluți, făuritori de soluții și idei. Aleg, la întâmplare, două nume, fără să fi vorbit cu senatorul Toma pe tema asta, și nu găsesc argumente împotriva capacității profesionale a celor doi: Mariana Gâju, primar la Cumpăna, un edil activ la nivel național, care promovează interesele structurilor comunale într-un mod cum pare imposibil de văzut, cât și acea sibiancă molcomă, de-ai zice că e merceolog la fabrica de nasturi, dacă nu ai ști că e procuror-șef la Direcția Națională Anticorupție: Laura Codruța Kovesi.

Cu aceste două exemple în față, cu inițiativa lui Toma la îndemână, nu văd de ce Oltul nu ar putea să aibă un președinte de consiliu județean, femeie, iar o doamnă să fie primar la Slatina… Vă spun că timpul alocat divertismentului, considerat socializare, ar fi mult mai mic, iar în această perioadă, transformată în altceva, doamnele ar putea gândi chiar și în interesul locuitorilor județului, cât și ai urbei slătinene.

Altfel, provocarea lui Toma e la un click distanță, pentru cei interesați în mod real să caute soluția înainte de răspunsuri… Pentru cine ar vrea să caute prin arhive sau pentru cine își amintește, căci vremurile nu sunt atât de îndepărtate, ultimul primar destoinic al Slatinei, un vizionar în dezvoltarea orașului, a fost o ea, cu puțin înante de ’89, o femeie al cărei nume, recunosc, iertat fie-mi păcatul, îmi scapă acum.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here