Acasă Actualitate Experiența întunericului

Experiența întunericului

275
Întunericul la teatru e o experiență unică. Întunericul se prezintă ca o experiență și de aceea se aseamănă cu muzica ce e, spune un recent specialist, „experiență”. Muzica și întunericul nu spun nimic, nu au discurs, dar dincolo de el, furnizează datele unei experiențe „artistice”.
După o privire mai atentă asupra vieții noastre cotidiene remarcăm tensiunea mentală și sufletească în care aleg să trăiască unii români contemporani.
Optimismul pare inutil, iar pesimismul devine o „calitate” din ce în ce mai rar întâlnită, furia și voluptatea de a urî, ironiile usturătoare și batjocura detestabilă au ocupat avanscena românească.
Către care cer să mai năzuiască mințile noilor generații, încarcerate într-o Românie decerebrată, nevrotică și demobilizatoare? Un eventual răspuns ar fi întristător…
Politica flască, somnolentă și suprarealistă, unde isteriile, derapajele, tapajul haotic desfășurat în sălile Parlamentului capătă, prin definiție, scenografia de ansamblu a unui circ cu scene brutale, butaforii crude, ciufuleli și urlete, drame de cartier și trivialisme la tot pasul.
În România noastră, cea efervescentă zi de zi, și fascinantă de-a pururi, se dezbate cu fervoare modalitatea de organizare a alegerilor locale din iunie, se dorește schimbarea legii electorale, în avantajul unora, spre dezaprobarea contondentă a altora.
Dacă până mai ieri Dragnea își făcea manifestă dorința boicotului, acum, lovit de amnezie, ne spune sforăitor, de pe treptele din Kiseleff că ar fi de acord cu alegeri locale în două tururi de scrutin, dar nu acum… Eufemistic vorbind, o lipsă clară de inconsecvență și inadaptare socială, în contextul în care poporul PSD se îndreaptă cu pași repezi spre extincția naturală.
Pentru mine era mai seducătoare ideea „Republicii” lui Dragnea, că poate așa se alegeau ei între ei, prin cătunele prăfuite ale Teleormanului, chemându-i în ajutor și pe „tovarășii” de la Olt, căci „nimic nu se compară cu o dragoste rurală”.
Dacă întovărășirea nu le-a reușit, rămânem cu vașnicii exponenți ai celor trei roze de pe steagul social-democrației oltene, ce  nu au ieșit încă din grota în care i-a lăsat, cu mult timp în urmă, de voie sau de nevoie, Ion Toma. Ce-i drept, era o experiență…
Să fi cunoscut și Teleormanul trilurile popii Costinel (căci pe noi ne-a convins), cetele de pulifrici ale lui Darius și Prina, secondate, în cadență, de cele ale lui Oprescu & Co. Așa, rămânem cu aceeași experiență a întunericului, acești politruci neieșind din grotă de frica patologică de a privi spre lumină și adevăr.
Dacă li se va părea frecventabilă această idee, cu siguranță, vor orbi, asemenea celor din mitul lui Gyges. Tragedia face că atunci, ne aflam în zorii umanității, dar, ce-i drept, o umanitate mult mai predispusă spre civilitate decât actuala. Și, când spun „civilitate”, mă refer la toate resorturile interne pe care le presupune, căci unii n-au învățat nimic din înfrângere, iar alții, deopotrivă, din victorie. Cei ce s-au culcat pe laurii victoriei, fiind la nivel național ca și aici, liberalii care fac tot felul de calcule electorale în urma cărora să nu le dea cu rest, căci altfel accesul la putere devine imposibil, iar, uneori, strugurii pot fi extrem de acrii.
Fatum malus, nou, celorlalți, ni se livrează o realitate demantelată, mistificarea fiind apanajul acestor iluzioniști, politicienii români. Se încalcă principii, se dinamitează cadrul constituțional, se schimbă mai ceva decât cotația bariliului de petrol la bursă, vine comisia de la Veneția, cu madam Reding, sau fără, pleacă comisia, iar noi rămânem cu aceeași „dobitoci siniștri”, reprezentanți ai neamului.
Într-un gest spontan, aiuritor și cât se poate de exemplificativ, un parazit crustaceu, în persoana senatoarei UNPR, Florin Jipa – fost candidat la fotoliul de judecător al Curții Constituționale – izbucnea „mai lăsați-mă cu Constituția!”, după care l-a miruit pe frunte pe senatorul PSD Dan Șova. Așa sunt ei, autosuficienți, omniscienți etc.
Se pare că nu au învățat nimic (nici nu aveau cum) din revendicările străzii, din zbaterile de zi cu zi ale României reale. Astfel, noi ceilalți, îi vom surprinde, căci „lucrurile care par imposibile devin posibile dacă le vezi în altă lumină”.
În acest sens plec de la prezumția de vinovăție în ceea ce-i privește pe congenerii mei, indivizi predispuși spre adevăr și cu viziune cât cuprinde.
Nu vom gafa iarăși, iremediabil, în a alege „primaru’ primar”, căci am fost odată de râsul nației, când am girat, prin votul popular, un condamnat penal. Nefiind defetiști din fire, nu vom gira aceleași organizații specializate în drenarea banului public, din ’90 încoace, fie că îmbracă spectrul social-democrației sau al liberalismului deșănțat. Nu vom sări pârleazul logicii simple, investind cu încrederea populară aceeași ipochimeni ce țopăie dintr-un partid în altul, într-un exercițiu fervent de „căpătuire”, căci puterea corupe, nu-i așa?
Pentru sanitatea urbei și a nației avem o reală urgență: oameni noi ai unor proiecte și decizii radicale! Avem nevoie de noi, ca și indivizi conștienți, de o etică și o morală asumată, și nu doar fluturată pe la colțuri, într-un fonfeu patriotard!
Într-un singur tur sau două, o democrație participativă se manifestă, iar rezultatul manifestului se regăsește, ca urmarte a demersului conștient, în urnă. Noi ceilalți, într-o înșiruire logico-discursivă, având parte de lumină, vom preface „noaptea minții”.
E avanscena unei zile de 5 iunie!
 
PS. „Schimbarea sunt eu! Restul sunt tot ei!” – Gabriel Dima Buliteanu
 
Horia Raduinea,
Slatina – OLT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here