Acasă Actualitate Excelenţa Sa, Mihai Eminescu, acasă, la Izbiceni!

Excelenţa Sa, Mihai Eminescu, acasă, la Izbiceni!

368
 
„Mihai Eminescu este singura instituţie de cultură, care nu va putea fi niciodată desfinţată!”
Ziua de 15 ianuarie nu este una ca oricare alta, ea a devenit simbol cultural. La 15 ianuarie 2011, s-a sărbătorit prima dată Ziua Culturii Naţionale. Această zi vine ca o mulţumire faţă de cultura naţională şi de poetul naţional al românilor, prozatorul, dramaturgul, ziaristul, gânditorul, analistul politic Mihai Eminescu ( 15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889). Ziua este un prilej ca toţi să ne reamintim versurile poetului, să le recită, să le cântăm, să nu le lăsăm niciodată să moară.
La Izbiceni, cultura e acasă. Acasă la ea. La Izbiceni, şi în acest an, la Centrul Cultural „Tudor Gheorghe”, se va organiza o manifestare culturală dedicată poetului nemuririi noastre, Mihai Eminescu. Sub egida „Mihai Eminescu, la ceas aniversar”, proiect susţinut de primarul Mircea Velica, va avea loc în ziua împlinirii a 166 de ani de la naşterea „luceafărului poeziei româneşti”, pe 15 ianuarie, Ziua Naţională a Culturii. Primarul comunei Izbiceni, Mircea Velica, a susţinut şi susţine cultura, valorile şi reperele morale, cele fără de care sufletul nostru nu poate trăi, organizează, şi în acest an, manifestări culturale în care vor fi implicaţi elevii din comună, care vor cânta, vor recita poezii, vor face scenete, vor dansa, se vor interpreta cântece la nai.
Cei 166 de ani trecuţi de la naştere sunt un bun prilej care întreaga sa creaţie să fie invocată şi astfel să se creeze, aşa cum se creează de ani buni la Izbiceni, o atmosferă boemă, de poveste, o atmosferă culturală, aşa cum le place şi celor mici, dar şi celor mari. La Izbiceni, de la primar până la cel mai mic elev, se vorbeşte despre Mihai Eminescu, despre cel mai important scrritor al patriei noastre, un român autentic. Mihai Eminescu este singura instituţie de cultură, care nu va putea fi niciodată desfinţată! Eminescu există în casele multor români, există în programa şcolară, există la biblioteci şi există în sufletele românilor.
Aşa cum ne-a obişnuit administraţia din Izbiceni, pe lângă momentele artistice ale elvilor, vor participa şi nişte invitaţi ai bunei gazde, primarul Mircea Velica, printre care se numără rapsodul Ion Popa, publicistul George Stanca şi maestrul Ion Drăghici.
 
Mihai Eminescu ar fi avut multă inspiraţie la Izbiceni
Poetul nemuririi noastre nu s-a născut în vreo localitate din judeţul Olt, nu s-a născut la Izbiceni, dar dacă ar fi fost să fie, el ar fi scris altfel poezia „Revedere”. Poezia este prima creaţie în metru popular – trohaic a lui Eminescu, publicată în revista „Convorbiri literare”, în octombrie 1879, dar scirsă cu câţiva ani mai înainte. Ea reprezintă tot ceea ce folclorul i-a oferit lui Eminescu şi el folclorului. Ceea ce aduce nou Eminescu faţă de doinele lui Alecsandri, este forţa poetică, viziunea profund filosofică, precum şi tehnica inedită de versificaţie. Poezia este ea însăşi o melodie. Am ales să vă reamintim această poezie, pentru decorul natural, rural, şi iubirea faţă de rădăcini, lucruri specifice şi comunei Izbiceni. Poetul menţionează şi străvechiul fluviu Dunărea, nu foarte departe de Izbiceni, localitate aflată pe malul dreapt al râului Olt, care fuge cât poate, pentru a revărsa în apele în dacicul Istru.
 
Mihai Eminescu – Revedere
 
– Codrule, codruţule,
Ce mai faci, drăguţule,
Că de când nu ne-am văzut
Multă vreme au trecut
Şi de când m-am depărtat,
Multă lume am umblat.
 
– Ia, eu fac ce fac de mult,
Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le,
Apele-astupându-le,
Troienind cărările
Şi gonind cântările;
Şi mai fac ce fac de mult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cărarea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Umplându-şi cofeile,
Mi-o cântă femeile.
 
– Codrule, cu râuri line,
Vreme trece, vreme vine,
Tu din tânăr precum eşti,
Tot mereu întinereşti.
 
– Ce mi-i vremea, când de veacuri
Stele-mi scânteie pe lacuri,
Că de-i vremea rea sau bună,
Vântu-mi bate, frunza-mi sună;
Şi de-i vremea bună, rea,
Mie-mi curge Dunărea.
Numai omu-i schimbător,
Pe pământ rătăcitor,
Iar noi locului ne ţinem,
Cum am fost aşa rămânem:
Marea şi cu râurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna şi cu soarele,
Codrul cu izvoarele.
 
Pentru că veşnicia s-a născut la sat, aşa cum spunea simbolistul Lucian Blaga, pentru că veşnicia s-a născut şi la Izbiceni, şi pentru că Izbiceniul a fost mereu o casă cu uşile deschise şi mereu primitoare pentru musafiri, şi poetul Mihai Eminescu îşi găseşte veşnicia în vatra izbiceneană..

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here