12 ani au trecut ca o clipă. A fost ieri. Primul număr al Ziarului de Olt. Nu se șterg din memorie imaginile care au precedat primul exemplar din primul număr.
Într-o redacție din Casa de Cultură a Tineretului, construită de la zero, din pal și geam, o mână de oameni, un calculator sau două… Seara, târziu, spre Craiova, cu negativul ziarului tras pe o imprimantă a altora. Rotativa de la Alma Cons, ceva fascinant. Peste o mie de exemplare. Azi, în redacție, a rămas doar unul. Restul au plecat și, parcă cu părere de rău, mai trebuiau păstrate vreo câteva. Un sentiment de frică și responsabilitate în același timp…
12 ani au trecut repede. Prea repede. Într-un fel, cred că ne-am făcut datoria pe partea asta, chiar dacă se putea mai mult. În 2004 am pus umărul la schimbarea lumii de atunci. Un tiraj record de 120 de mii de exemplare. Câte unul pentru fiecare casă de oltean. Împotriva lui Năstase. Aveam deja… mână. Mai devreme cu vreo câteva luni le arătam slătinenilor ce făcuse Gheorghe Păunescu.
Mai departe, în 2014, nu pentru PNL Olt, ci pentru ideea de normalitate, am mai tras vreo 80 de mii de exemplare. Despre Ponta. Nu de bine, evident! Între timp, nu am stat degeaba. Constant, îm fiecare zi de vineri, am avut ceva de spus în zona printului. În format electronic, cam în fiecare zi…
De aici, din redacția Ziarului de Olt, conștient că se poate mai mult, un sincer „Mulțumesc!”. Poate și pentru că ați citit aceste rânduri…
