În urmă cu două luni, atunci când Darius Vâlcov a fost reținut pentru a fi ulterior arestat, am crezut, ca un prost, în solidaritate. În faptul că unii dintre oamenii deveniți… OAMENI, cu ajutorul lui Vâlcov, vor avea ceva de zis. În semn de recunoștință pentru omul în cauză. Draci! Nimic, de la nimeni… Amărăciunea mi-am păstrat-o pentru mine.
V-aș da numele celor ignoranți, manageri de succes, înalți funcționari publici, demnitari cu șofer la scară și cu fufe pe post de secretare. Dar, nu. Nu vreau să le fac reclamă gratuită acestor indivizi cu drepturi cetățenești.
Am găsit, însă, o explicație: fiorosul Darius Vâlcov nu era chiar pesedist. Venise, așa, pe nepusă masă, la ei, în partid. Nu munciseră prea mult împreună… Nici eu nu cred asta, dar…
Însă, când joi, 28 mai 2015, Paul Stănescu a confirmat ceea ce apăruse, pe surse, în presa centrală – faptul că demisionează din fruntea Organizației județene Olt a PSD, eram aproape sigur că voi vedea reacții din partea unor oameni din genul arătat mai sus, pe speța Darius Vâlcov. Pentru că, și Paul Stănescu a făcut munți de bine unora veniți din neant, ajunși astăzi la rangul de pulifrici cu ștaif. Nici aici, nimic, nici un cuvânt. Tot din păcate, și tot fără scuze… Asta e viața! Dar, poate nu e drept.
Însă, autorul rândurilor de față a înțeles, în sfârșit, ce lipsește ansamblului ce definește echipa PSD de la Olt: demnitate și solidaritate. De aici încolo, eu nu mai am nimic de zis!
Daca tot ne jignim in articol, tu cui sugi pula ?
Bravo Gigi ,bine zis .Asta e un slugoi balbait , face pe echidistantul da’ o surge la greu !