«Haideţi să le redăm slătinenilor curajul de a crede că, dacă vorbesc cu voce tare şi se aude mesajul lor, nu vor fi pedepsiţi pentru delictul grav, numit DREPTUL LA OPINIE!»
La Olt, la Slatina, îndeosebi, cine nu vrea să recunoască este, fie în afara jocului, fie posesorul unei gândiri limitate. Se schimbă garda. O clasă politică îşi încheie existenţa, pentru a face loc unor oameni noi, unor alte echipe. Nostalgiile după trecut nu mai folosesc nimănui, iar acest transfer de generaţii, până la urmă, trebuie privit ca un aspect benefic în interesul comunitar, spre binele cetăţii. Şi, nu e prima oară, când se întâmplă asta…
Din noul contingent de oameni interesaţi să se implice în viaţa Slatinei, Ziarul de Olt vi-l propune astăzi pe Marian Căruntu, membru în Comitetul Judeţean Executiv al PNL, un profil deosebit de om, dispus la un sacrificiu pentru ca oraşul în care trăieşte să fie un teritoriu pentru toţi locuitorii lui.
Un interviu despre Marian Căruntu, despre planurile sale, cât şi o imagine neromanţată a Slatinei, la mijlocul primăverii anului 2015. O radiografie de luat în seamă…
– Două rânduri despre dummneavoastră…
– Slătinean, aparţinător cu sufletul al acestui loc, inginer, absolvent al Facultăţii de Mecanică din Craiova în anul 1996, un master în lucru în Ştiinţe Administrative şi altul în Securitate Naţională Euroatlantică. O familie reuşită, administrator într-o companie privată pe care o consider un nume pe piaţa de profil din Slatina, şi nu numai, contribuabil corect la bugetul de stat, plătitor de impozite şi taxe locale. Vedeţi şi dumneavoastră, un om de dreapta. Un practician. Nu am lucrat niciodată la stat, iar ca valori fundamentale pun omul, cu tot ce are el mai bun în el. Nu cred că există oameni fără un filon de bunătate. Unii şi-l descoperă mai devreme, alţii mai târziu…
– Politicianul Marian Căruntu, un nume nou…
– O vreme, am considerat că nu e treaba mea. Că alţii sunt cei care trebuie să se ocupe de aşa ceva, că politica e apanajul unora care sunt făcuţi pentru a face asta. Între timp, am evaluat mai bine situaţia şi am văzut că, a privi fenomenul de pe margine, e poate, la fel de grav cu ceea ce face un politician corupt. Aici e o problemă în societatea românească, dată de lipsa de implicare, de modul cum românii observă, şi doar atât. Adevărata criză a societăţii româneşti e dezinteresul pentru spaţiul politic, spaţiul public. Deşi, datoria cetăţenească e opozabilă acestei stări.
– Aţi crezut în victoria lui Klaus Iohannis. V-aţi bazat pe ceva anume?
– Sunt anumite momente pe care, fie nu le înţelegem deloc, fie le percepem deformat. Există o conştiinţă latentă a poporului român, capabilă să intre, în forţă, în acţiune. Se întâmplă asta numai atunci când se aprinde butonul de avarie. Cu intensităţi diferite, găsesc câteva momente de acest gen: decembrie 1989, noiembrie 1996, decembrie 2004, noiembrie 2014. Poporul român are un sistemul imunitar aparte. Acţionează represiv, chiar, împotriva factorului extern, perturbator. Altă explicaţie nu văd.
– Vă interesează o candidatură la Primăria Slatina?
– Abruptă întrebare! Un răspuns greu de dat astăzi. Un astfel de proiect trebuie măsurat bine în piaţă. Abia după ce constaţi că ideea ta beneficiază de o susţinere, că ceea ce oferi, sub forma unui program, se suprapune cu aşteptările slătinenilor, răspunsul poate avea forma unei evaluări tranşante. Până atunci, văd în Slatina o seamă de probleme, aspectele vieţii de zi cu zi, neconforme cu ceea ce se numeşte interesul public.
– O luăm pas cu pas. Ce nu vă place?
– Încep cu infrastuctura rutieră. De ce nu îndrăzneşte nimeni să spună că actualele sensuri giratorii din Slatina nu produc eficienţă în trafic? E aceeaşi aglomeraţie pe strada Primăverii, dacă nu mai mare, decât atunci când se circula în ambele sensuri. Strada Libertăţii e un non-sens, astăzi. E impardonabil ca pe o stradă cu o lăţime de aproape o sută de metri să ai sens unic. Orice şofer, cred eu, se simte puţin stingher pe acolo. Fie şi la orele de vârf. Vedem cu toţi asta, mulţi sunt de acord cu mine, dar nimeni nu are curaj. Haideţi să le redăm slătinenilor curajul de a crede că, dacă vorbesc cu voce tare şi se aude mesajul lor, nu vor fi pedepsiţi pentru delictul grav, numit DREPTUL LA OPINIE!
– Văd că vreţi să continuaţi…
– Dumneavoastră m-aţi oprit. Slătinenii trebuie să-şi ia oraşul înapoi! Pas cu pas, instituţie cu instituţie. Nu vreau să supăr pe nimeni, nu acuz înaintea unor sentinţe definitive, nu am interese personale. Cred că, până la un nou primar, actualul consiliu local trebuie să rediscute contractele de concesiune ale unor servicii publice cum ar fi pieţele, întreţinerea spaţiilor verzi, a Centrului Cultural „Eugen Ionescu”. Şi lista e lungă. Repet: nu am niciun interes, al meu sau al vreunui apropiat. Nimeni din familia mea nu vizează lucrări de contracte publice, dar în Slatina există o presiune publică imensă, dată de aceste contracte. Un întreg folclor local s-a format în această zonă. Pur şi simplu, actualei puteri nu-i face bine lipsa de transparenţă, în condiţiile în care chiar nu au nimic de ascuns cei rămaşi astăzi la butoane.
– Daţi o notă actualei administraţii!
– E dreptul unui profesor să facă evaluări, să definească, între anumite puncte, valoarea unui răspuns. Dacă nepăsarea ar putea fi notată, actuala echipă de la Primăria Slatina ar primi şi o coroniţă. Exemplu: pe strada Unirii, o stradă cu un carosabil bun, acum mai bine de o săptămână, s-a decopertat întregul strat de asfalt. S-a ales o zi nepotrivită şi s-a închis circulaţia. Astăzi, după atâta timp, nu a mai intervenit nimeni pe acolo. Mai departe, zona gurilor de canalizare are un alt profil, iar întreaga zonă e efectiv devastată. Un om gospodar, când se apucă de zugrăvit acasă, spre exemplu, după ce îşi strânge mobila în mijlocul camerei şi o împachetează în folie de protecţie, nu pleacă în concediu. Îşi termină lucrarea. La Slatina, toate sunt pe dos.
– Ce trebuie să facă un primar de Slatina, ales în iunie 2016?
– Nu vă aşteptaţi să vă răspund cu tot felul de sloganuri definitorii pentru etapa în care suntem astăzi. Eu cred că, acum, şi nu în iunie 2016, în Primăria Slatina, e nevoie de un audit general, făcut de profesionişti! Aş vrea să cred că de acest lucru sunt interesaţi şi cei de la PSD, teoretic, cei care deţin puterea. Asta, dacă intenţiile lor faţă de oraş sunt sincere, dacă slătinenii sunt într-adevăr cetăţeni, şi nu o masă de manevră. După realizarea acestei expertize, nu numai financiar-contabile, cât şi patrimoniale, ştim unde suntem, ce avem şi ce trebuie făcut. Până atunci, nu poţi să evaluezi pe seama unor articole de presă. Fie ele orientate într-un sens sau aşezate într-o altă formă.
– Totuşi, în Slatina, cea mai mare forţă politică o are PSD Olt. Un liberal cu mâinile goale în faţa unei maşini de vot e romantic de-a dreptul…
– Domnule Dorobanţu.. trăim în aprilie 2015! Ultimii doi primari pesedişti din Slatina sunt arestaţi, sub acuzaţia unor fapte de corupţie grave. Aproape recunoscute, dacă dăm crezare unor scurgeri de informaţii dintr-un rechizitoriu făcut de DNA. Primarul suspendat are deja, la activ, o condamnare pentru corupţie. Opriţi-vă, să nu intraţi şi dumneavoastră în ridicolul puterii pesediste! Preusoputerii pesediste. Liderii actuali ai PSD-ului pot face un gest de bărbăţie: să recunoască în faţa slătinenilor că ultimele două proiecte ale lor au fost contrare celor ce i-au ales. Să renunţe să-şi mai desemneze candidat în 2016. Nu e nici o problemă dacă se întâmplă aşa ceva…
– Sunteţi pornit, domnule Căruntu! Nu v-am văzut niciodată aşa! De unde starea aceasta?
– Nu sunt deloc pornit, aşa cum ziceţi dumneavoastră. Sunt doar lucid şi văd ce este de făcut. Multe lucruri nu se mai pot îndrepta. Suntem oraşul cu cele mai multe hipermarketuri amplasate spre interior. Practic, pentru a fi la modă, pentru a permite nişte afaceri imobiliare, unele suspecte de corupţie, am distrus, definitiv, micul comerţ făcut de slătineni, de oamenii care aveau afaceri la o scară de bloc. Nimeni nu se gândeşte că marii retaileri plătesc impozite pe mijloace fixe, pe maşini, spre exemplu, oriunde, dar nu la Slatina. Iar noi dăm facilităţi, fără să ne întrebăm pe cine susţinem. Astfel de teme trebuie abordate, dar fără a porni de pe poziţii revanşarde.
– Cândva, îmi spuneaţi despre nemulţumirea dumneavoastră legată de urbanismul Slatinei.
– Nu mai reţin ce am vorbit atunci. M-aţi provocat şi vă spun tot ce mă doare. Sau, în funcţie de spaţiul şi disponibilitatea dumneavoastră. Lăsată, prin testament, slătinenilor, Casa Fântâneanu – o capodoperă arhitecturală pe care europenii ar cumpăra-o şi ar transporta-o pe TIR, să o reasambleze, a fost cedată gratuit Episcopiei Slatina. Astăzi e o ruină. Iar pe mine mă doare. Vorbim despre urbanism, da? Cum poţi să construieşti un cartier de şase sute de apartamente lângă platforma industrială, lângă staţii de betoane? Cum poţi să cedezi fostul sediu al BNR Ministerului Justiţiei, fără ca slătinenii să aibă şi ei dreptul la o informare prealabilă, la o opinie faţă de această decizie? Sunt câteva lucruri văzute de mine, Marian Căruntu, cetăţean al Slatinei, plătitor de impozite şi taxe în acest oraş, omul care nu simte aproape de el administraţia publică.
– Cine e lângă dumnevaoastră? Pe ce vă bazaţi?
– Modul de a face politică, aşa cum l-am văzut până acum, axat pe structuri, aproape paramilitare, nu mai ţine. N-aţi văzut la Ponta? Cred că, dacă cineva făcea un sondaj de opinie la ieşirea electorilor de astă-toamnă de pe Stadionul Naţional, Ponta ieşea pe locul trei. Nu aţi văzut în Slatina, la turul doi, la prezidenţiale? Mai aveau puţin şi pierdeau. Aşa că, viitorul mod de a face politică se bazează pe o altă abordare. Fără agresivitate, fără a impune împotriva înţelegerii normale. Mă bazez pe ceva: pe bunul-simţ al slătinenilor, pe raţiunea şi inteligenţa lor. Poate şi pe dumneavoastră…
