Se încheie sezonul traseismului politic. Acea excepţie tristă, după unii, cea mai gravă abatere de la democraţie, din România, de după decembrie 1989. Practic, timp de 45 de zile, un caz unic chiar în Europa, au fost suspendate prevederile unei legi fundamentale. Pentru a face un real avantaj partidelor de la putere.
Majoritatea primarilor care au ales şă-şi încalce demnitatea au motivat gestul în cauză atunci când au trecut spre PSD, UNPR şi PC, ca o necesitate raportată la binele comunei. În fapt, am avut de-a face cu caractere slabe, în cele mai multe cazuri. Cu oameni care şi-au arătat valoarea, fixându-şi preţul ca la piaţă, acolo unde se vând cartofi, legume de sezon şi pulpe congelate. Uneori şi organe interne, gata de a fi preparate.
Argumentul principal invocat de gogoşarii politici, cei care au devenit roşii în timpul guvernării Dragnea, pentru că pe Ponta nu prea îl vede lumea, decât la televizor, este demontat de un primar care a ales să rămână mai departe pe baricada opoziţiei. Poziţie de pe care, dacă vrei binele comunei şi faci din asta religia mandatului tău, poţi realiza şi investiţii importante. Iată că printr-un asemenea exemplu, mesajul traseismului este îngenuncheat, dezavuat tocmai de un ales care demonstrează că poate exista performanţă şi dincolo de compromisuri.
Deşi este membru PNL, iar uneori şi slobod de gură, Ion Ciocan modernizează comuna Osica. Spre necazul altor edili, aşezaţi pe marginea şanţului, mâncând seminţe şi stând cu falangele întinse spre pomenile lui Ponta.
campusul respectiv vizează reforma infrastructurii şcolare din localitate. Este finanţat prin Programul Operaţional Regional şi poartă, în lucrarea de finanţare, numele „Reabilitarea /modernizarea/ dezvoltarea şi echiparea infrastructurii educaţionale preuniversitare, universitare şi a infrastructurii pentru formare profesională continuă”. Valoarea este de 2.079.000 euro, iar contractul de finanţare a fost semnat pe 15 octombrie, la Craiova, de către partenerii publici ai acestuia: Ion Ciocan – primar şi Marinela Bogheanu (o pesedistă cumsecade, pentru că mai există şi aşa ceva) – directorul ADR Sud-Vest Oltenia.
Proiectul presupune: reabilitarea construcţiei existente, construirea unui cămin-internat care să includă 10 garsoniere pentru profesori, construirea unei cantine, a unei săli de sport, a unui atelier, precum şi construirea de terenuri de sport. De asemenea, se vor mai realiza alei pietonale şi carosabile, spaţii verzi, împrejmuire, platforme de gunoi; printre obiectivele proiectului se numără de asemenea asigurarea utilităţilor (apă, canal, încălzire, energie electrică), racordarea la drumul comunal, instalarea unei centrale termice, construirea unei cabine la poartă.
Lucrările la campus au început în 2007, atunci când partidul primarului Ciocan era la putere. Între timp, ele au fost suspendate, tot în aceeaşi epocă politică, un an mai târziu. Din valoarea iniţială de 125 de miliarde s-a alocat puţin peste un sfert, dar undeva s-a produs un blocaj. Nu mai contează unde. Important este că, aflat în opoziţie, primarul comunei Osica de Sus a reuşit ceea ce nu sunt în stare mulţi dintre cei mai iubiţi primari ai puterii, chiar şi dintre cei care, atunci când vin cu treabă pe la Consiliul Judeţean, primesc onorul de la gardianul de serviciu.
În Liceul Teoretic „Ion Gh. Roşca” din Osica de Sus învaţă sute de elevi, în afara învăţământului primar şi gimnazial existând şase clase liceale. Aici vin copii, nu numai din comună, ci şi din localităţile învecinate, precum Dobrun, Fălcoiu, Şopârliţa sau Dobrosloveni. Liceul funcţionează din anul 1966, iar în 2007, când au fost demarate lucrările la campus unitatea de învăţământ avea patru clase liceale. În prezent are şase, iar în decurs de doi ani numărul claselor va creşte la opt, potrivit estimărilor oficiale.
N-am văzut nici un primar fericit, atunci când venea, ca oaia la muls, fericit de alegerea politică făcută. Exemplul arătat de Ciocan de la Osica, cel care a reuşit să atragă o asemenea investiţie în comună, chiar dacă acum nu se mai poate face nimic, din punct de vedere al traseului politic, poate fi o lecţie pentru viitor. Un ghid orientativ pentru viitorii primari ai localităţilor din România. O ţară extrem de veselă şi, uneori tristă, nejustificat, din cale afară. Pentru asta nu e nevoie decât de voinţă, putiinţă şi puţină demnitate. Restul sunt lucruri care se aşază de la sine şi vin precum picăturile de ploaie la mijloc de octombrie.
