Acasă Actualitate ÎN FOND, DE CE ACEASTĂ PRETENŢIE?

ÎN FOND, DE CE ACEASTĂ PRETENŢIE?

36

Episodul SCOŢIA s-a încheiat şi EUROPA răsuflă uşurată, căci „chestiuni arzătoare” au fost evitate. Mă întreb însă de ce în ziua referendumului scoţian, UDMR a relansat eterna sa problemă sub forma „avansată” a unui proiect de autonomie a ŢINUTULUI SECUIESC? Răspunsul e totuşi foarte simplu şi îl găsim în atitudinea oricărui guvern de după 1989 (toate guvernele slabe, la toate capitolele), căci n-au îndrăznit să dea un răspuns tranşant, ferm şi categoric: NU, NICIODATĂ!

Fiecare guvern, în abordarea acestei pretenţii absurde, a umblat cu „cioara vopsită”, încurajând în acest fel, de fapt, o atitudine crescând nonconformistă în acest „ŢINUT”.

Să nu uităm speranţele pe care le nutrea UDMR atunci când a apărut problema REGIONALIZĂRII, „vorbită” de TRAIAN BĂSESCU şi încercată de guvernul actual, care, din fericire, s-a dovedit a fi O TÂMPENIE, imposibil de pus în practică.

În fond, proiectul de autonomie a ŢINUTUL SECUIESC, ca regiune formată din judeţele HR, CV şi MS să aibă personalitate juridică, cu structuri de conducere proprii, de genul unui fel de stat în stat, ar fi un prim pas ca mai târziu să auzim de termenul de „federalizare” în ROMÂNIA unitară şi indivizibilă.

Poate fi o întrebare, mai ales că se pare că politicienii au uitat să respecte decizia că frontierele în Europa, după al DOILEA RĂZBOI MONDIAL au fost îngheţate şi că cel mai important principiu este inviolabilitatea graniţelor. Ce păcat că tocmai CEI MARI au uitat.

Dar, să revenim la „cestiune” şi să ne întrebăm de ce ŢINUTUL SECUIESC, atât ca denumire, cât mai ales de ce acest fel de „autonomie”, când nu există nici un argument, fie el şi istoric, care să îndreptăţească aşa ceva?!

Să ne explicăm:

Din vremuri imemoriale, spaţiul CARPATO-DANUBIANO-PONTIC a fost populat, iar la baza etnogenezei româneşti stau cele două elemente fundamentale: populaţia autohtonă geto-dacă şi coloniştii romani şi romanizaţi, astfel că în secolul al IX-lea, procesul de formare a limbii şi poporului român era încheiat.

Cine sunt secuii şi maghiarii?

Sunt popoare diferite, iar monumentul impunător din centrul oraşului ODORHEIUL SECUIESC semnifică acest fapt.

Prima menţiune documentară despre SECUI apare în 1213 ca făcând parte, alături de ROMÂNI, SAŞI şi PECENEGI, în oastea comitelui de Sibiu, în lupta împotriva răsculaţilor din VIDIN, iar în 1222, în privilegiul acordat teutonilor, sunt menţionaţi în estul TRANSILVANIEI. Ei ar fi fost aduşi de regele LADISLAU CEL SFÂNT (1077-1095) pentru a apăra marginea de EST, unde s-au stabilit fără a fi influenţaţi de unguri, de aceea şi aspectul particular al graiului lor. În legătură cu originea lor, problema nu e rezovată, căci unii istorici îi consideră descendenţi din hunii lui ATILA, alţii îi socotesc unul din triburile avare sau cuturgur-bulgare.

MAGHIARII, la năvălirea lor, românii din TRANSILVANIA erau de mult organizaţi în cnezate şi voievodate. Ei sunt un popor fino-ugrian. Pe la anul 700 sunt menţionaţi de cronicile coreene ca nomazi aflaţi în Nordul Coreei şi Estul Chinei.

De aici pleacă spre APUS şi se aşază o vreme în stepa dintre VOLGA mijlocie şi Munţii URALI. Pe la anul 830 se află deja între NIPRU şi DON, în ţinul numit de izvoarele bizantine LEBEDIA…

Atacaţi de PECENEGI, o parte din maghiari se întorc în ASIA, iar altă parte se retrag spre APUS şi la 889 se aşază în „ţara dintre râuri – ATELKUZ, între NIPRU şi PRUT, conduşi de ARPAD.

Nu rămân nici aici multă vreme, căci, atacaţi de bulgarii lui SIMEON şi PECENEGII care le-au provocat un „mare dezastru”, mulţi au pierit, mulţi au fost luaţi prizonieri, au pierdut turmele, astfel că undeva, în jur de 200.000 au trecut munţii în toamna lui 895, iar în 896 s-au aşezat în PANONIA. Erau 7 triburi maghiare şi 3 triburi de turci khazari, care au găsit în pustă slavi, valahi, avari, germanici.

De aici au început incursiuni sângeroase în EUROPA, ajungând chiar până în SPANIA, până când OTTO I CEL MARE i-a zdrobit pe râul LECH la 955 – 10 august.

Retraşi în pustă, conducătorul lor, viitorul rege ŞTEFAN cel SFÂNT (997-1038) unifică toate triburile maghiare şi timp de 4 ani îi creştinează având sprijinul PAPEI DE LA ROMA. În 1001, ŞTEFAN este încoronat ca rege şi începe astfel o eră nouă în istoria UNGARIEI care intră în concertul statelor europene. Cum? Începe un proces de maghiarizare a populaţiilor din jur: germanici, vlahi, slavi care îngroaşă rândurile fostului mic popor migrator asiatic, încât azi se pare că doar 10% mai sunt urmaşii celor 7 triburi de la 896.

Urmare expediţiilor militare spre Est, din secolul al XI-lea (1002-1085), TRANSILVANIA ajunge în situaţia de VOIEVODAT ROMÂNESC AUTONOM, aşa cum menţionează numeroase documente maghiare, inclusiv cel din 1298, un fel de CONSTITUŢIE a UNGARIEI MEDIEVALE.

A rămas cu acest statut puternic românesc până în anul 1526 când, înfrântă de TURCI la MOHACS, Ungaria dispare ca stat de sine stătător devenind paşalâcul turcesc cu capitala la BUDA. În schimb, TRANSILVANIA rămâne ca entitate fiind PRINCIPAT INDEPENDENT sub autoritate otomană, orientându-se decisiv politic-economic şi militar către celelalte ţări române: ŢARA ROMÂNEASCĂ şi MOLDOVA, în afara oricăror legături cu UNGARIA.

În anul 1699, în urma mai multor victorii asupra turcilor IMPERIUL HABSBURGIC, prin Pacea de la KARLOVITZ, înglobează TRANSILVANIA şi îi conferă un statut special de PRINCIPAT, sub directa coordonare a împăraţilor de la VIENA, fără nici o legătură cu UNGARIA.

Rămâne cu acest statut până în anul 1867, când în urma pactului dualist, UNGARIA devine regat în cadrul IMPERIULUI HABSBURGIC (de atunci AUSTRO-UNGAR) cu o constituţie proprie şi o oarecare autonomie. În cadrul acestei reorganizări a IMPERIULUI, TRANSILVANIA a fost încorporată UNGARIEI în care ungurii se lăudau cu libertatea lor pe care însă refuzau s-o acorde altor etnii.

În 1918, în urma înfrângerii din PRIMUL RĂZBOI MONDIAL, imperiul AUSTRO-UNGAR se destramă, iar TRANSILVANIA alege, în mod firesc, să se unească, PE VECIE cu ROMÂNIA.

Astăzi, întregul popor român se înfăţişează ca un popor paşnic şi binevoitor, căci ROMÂNIA este, în întrega lume civilizată, ţara care acordă cele mai multe drepturi şi libertăţi minorităţilor naţionale de maghiari, germani, evrei etc.

Misiunea istorică a fiecărui român, indiferent de etnie, este de a asigura unitatea naţională. Cum? Prin educaţie, în primul rând, căci EDUCAŢIA este factorul care uneşte un popor, dezvoltă gândirea şi aspiraţiile şi formează caractere sănătoase.

Aşadar, toţi cei 22 de milioane de ROMÂNI, indiferent de etnie, să dovedim spiritualitate superioară şi să ne ridicăm deasupra diferenţelor spre gloria ţării în care trăim!

Prof.

Ion Pătraşcu – Slatina

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here