Am citit de dimineaţă ceea ce toată lumea vorbeşte şoptit de mai bine de două luni încoace, acel lucru pe care îl primisem pe surse, acum aproape o jumătate de an: Cătălin Rotea, acea splendidă invenţie politică a lui Ioan Ciugulea, unul dintre cei mai prolifici prefecţi de Olt (asta pentru că mandatul său a fost extrem de scurt) a plecat la PSD. Informaţia, neverificată la sursă e aşa, un secret al lui Polichinelle. Până la urmă, băiatul acesta poate să facă ce vrea, să rămână la PNL, la PSD, să se însoare, aşa cum vor părinţii lui, doi oameni extraordinari, sau să se apuce de etnobotanice.
Însă, dacă într-adevăr are în cap să plece la PSD, momentul este extraordinar de prost. Astăzi, în această perioadă în care a fost liberalizată curvărăsia politică, el, ca o tânără speranţă a politicii naţionale, vârf de lance a celei locale, nu trebuie să se suprapună peste această construcţie prost gândită de fruntaşii PSD. Tocmai ieri am vorbit cu vreo trei primari autentici, de stânga, care îl înjură pe Dragnea, care e pe cale să le aducă la aceeaşi masă: fripturişti cu maţe goale, veniţi de la alte mese. Altfel, cred că ălă micu’ de la PNL, cum îl alinta opinia publică pe Cătălin Rotea acum un an, uită să ia în calcul o ipoteză: acum, prin politicile publice, Victor Ponta are şanse să câştige experienţă la alegerile prezidenţiale, iar în acest caz, în PSD va fi un fel de… stat islamist.
Iar gâtul firav al tânărului Cătălin Rotea va fi înberegăţit de ăia care vor începe să se omoare între ei, aşa cum au făcut-o şi după ce a pierdut Năstase şi după ce a luat-o peste ochi Geoană, de la Băsescu. Altfel, ca un privitor de pe margine, îi mai spun lui Cătălin Rotea, că în PSD este posibil să nu-i reuşească integrarea în colectiv, chiar dacă el ar beneficia aprioric de simpatia unor simplii membri, cât şi a unei părţi a conducerii superioare a organizaţiei judeţene. El trebuie să mai ştie că acolo în partid, în zona Câmpiei Române, sunt nişte căpcăuni politici, care nu l-au privit niciodată cu ochi buni.
Aşa vor face şi de aici încolo. Într-o altă ordine de idei, imaginea sa va fi asociată cu ce a unui ins prea profitor de conjuncturi, iar cu această construcţie la gât, atunci când se vor face şi se vor desface iţele puterii, el, mare secretar general sau ce e acum în PNL, va fi trimis să cumpere ţigări şi să încălzească motoarele la maşini. Nu mă voi poziţiona ferm pe poţiţia de adversar al ideii de plecare. Nu e primul şi nici ultimul. Numai că, fără o evaluare precisă a tuturor etapelor post-mergătoare, fără un calendar bine fixat, e posibil ca totul să devină un fiasco.
Şi, când te gândeşti, dumneata, stimate cititor, că cel care vă scrie astăzi, în urmă cu doi ani era aspru criticat de către unii liberali ajunşi între timp în partidul trist al lui Călin Popescu Tăriceanu, pentru o zicere de genul: „Prea mult Cătălin Rotea în PNL Olt”.
Astăzi, nu pot să scriu, nu am nici un argument pentru a puncta ceva de genul acesta: „Prea mult Cătălin Rotea în PSD Olt”. Aici, e alta joaca, seamănă, în unele momente, cu ceea ce a rămas în istorie: noaptea Sfântului Bartolomeu. Până atunci, haideţi să urmărim prima sa reacţie, care nu trebuie să întârzie prea mult pe seama plecării sale de la PNL la PSD, fie fără funcţie, fie şi simplu membru.
P.S. Cătălin Rotea mai trebuie să înţeleagă un lucru: dezavuarea sa, trecerea de la PNL la PSD, s-a făcut puţin mişeleşte, într-un mod în care au fost călcate în picioare acele chestiuni care ţin de onoare, de cuvâtul dat şi de înţelegeri făcute doar pe o strângere de mână. Aici trebuie el să ia aminte!
Şi încă un lucru, ultimul pe care mai trebuie să-l înţeleagă Cătălin Rotea: la PSD a trecut şi Andrei Iordache. Tot de la PNL. Azi, administrativ, e manager la Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina. Cu delegaţie. Temporară. Din punct de vedere politic, Iordache e zero. Nu pentru că nu l-ar duce mintea, ci pentru că disciplina de partid îi impune anumite rigori de comportament…
