La fel ca suratele ei, Educaţia, ca domeniu de valorificare a resursei umane, a suferit reformări şi para-reformări, de nu mai ştiu elevii unde se află şcoala, iar cei care ar trebui să le arate, „profii” suferă de-o aporetică frământare: „A fi sau a nu fi deştept”.
De la celebrul caz al doamnei grevist-invăţătoare, cei mai mulţi dintre dascăli se gândesc la strategii dintre cele mai năstruşnice, pentru a capta atentţia opiniei publice. Ba chiar, bate vânt de avalanşă profesorală, pe lăngă sediile A3,A2,A1, doar-doar vor reuşi, într-o pauză de „intonaţie” artistică a lui Gâdea, să acceadă în studiourile regizorului Felix şi să leşine/latre/scuipe, conform indicaţiilor. Ca să poată aspira la un loc eligibil la următoarele alegeri, Europarlamentare, aplicanţii veniţi din Învaţământ trebuie să îndeplinească unele condiţii, diferite de cele prevăzute pentru trecutele alegeri:
-Să latre în cât mai multe limbi (multilingvismul este o trăsătura definitorie a Uniunii). Voiculeza, vangheiola şi pontlandeza opţional.
-Să se agite cât mai natural, eventual cu spume carbogazoase, la gura ( Ideea de bază a Uniunii Europene a fost manifestarea unei dinamici naturale între membrii sai)
-Să aibă ochii cât mai bulbucaţi (La nivel de imagine, U.E. este o creaţie-mimesis a Libertăţii, recent întoarsă de pe câmpul de luptă, unde a triumfat în faţa egoismului, închistării şi angoasei patologice comuniste).
Destinul dascălilor români fiind astfel conturat, se întelege prea bine de ce „Sistemul scoate numai tâmpiţi!” şi de ce invataţii noştri reprezintă avangarda partidelor politice, la nivel de imagine. Nu contestă nimeni că povestea unui profesor naşte simpatii, ba chiar unii dintre noi, mai emotivi, udă cu lacrimi de crocodil buletinul de vot, atunci cand candidează vreun pedagog. (Pentru că şi ei au avut o invaţătoare care i-a invăţat primii paşi în viaţa şi numai lucruri bune..)
La nivel de fatum, situaţia elevilor poate fi reprezentată printr-un tablou suprarealist. Reformată de 23 de ori în 23 de ani, cu peste 20 de şefi (numai in 2012 au fost 6), hăituita, sărăcită şi batjocorită, Educaţia arată azi ca o „trotuaristă” ştirba, oarbă, deformată, pancă, urâtă ca Moartea-n vacanţă, care deşi are în CV două doctorate, „pe bune” (adică 100% originale, aviz plagiatorilor!), s-a obişnuit să parcurgă obedienţă drumul către nowhere, violată fiind, de toţi boschetarii politici de pe Autostrada spre nicăieri.
Se ştie că viaţa ei nu e dintre cele dezirabile. Abuzată fizic şi amoros de către toţi partenerii avuţi, a rămas fară maselele de minte şi a inceput „să toarne” urmaşi rataţi. Conform Agenţiei Naţionale de Statistică şi Registrului de Evidenţă a Populaţiei, doamna Educaţia e prolifică: are câteva milioane de urmaşi, dar lipsurile au determinat-o să-i abandoneze pe 16,6% din ei. Din păcate, nici ei nu o duc mai bine decât ea: 150.000 sunt analfabeţi „de tot”, 53% au dificultăţi în a citi şi intelege un text şi majoritatea nu işi permit nici măcar o carte sau nu găsesc motivaţie în a urma acelaşi drum cultural ca al celei care le-a dat viaţă, „doamna Educaţia”.
Majoritatea copiilor stimabilei şi-ar dori ca în aria curriculară a „Şcolii vieţii”, instituţie care şi-a asumat răspunderea pentru destinul lor, să fie inclusă şi activitatea pe care trebuie să o presteze pentru a beneficia lunar de suma de 43 de lei. În acest sens, au pus-o de un „focus în group” în incinta instituţiei, concluzionând că sunt destul de maturi să-şi abroge responsabilitatea de a reforma această entitate atât de învechită, riguroasă şi înapoiată. Doleanţele tinerilor de azi, maturilor de mâine (stâlpii familiei-celulă de bază a societăţii) au fost analizate şi vor fi legiferate în scurt timp:
– Nu vor mai exista note în catalog, notarea realizându-se pe Facebook, conform aplicaţiei dezvoltate şi aprobate de Ministerul Educaţiei.
– Nu vor mai exista manuale din hârtie, toate materiale-suport se vor regăsi pe site-ul Ministerului Educaţiei şi se vor putea downloada gratuit de către toţi elevii.
– Nu vor mai exista şcoli fără camere video, în ideea ca orice act de violenţă, amor adolescentin sau teribilism să poată fi captat şi apoi distribuit pe reţelele de socializare, astfel încat un număr de elevi să fie încadrat în piaţa muncii, în emisiunile şi ziarele din domeniu. Acesta ar fi primul pas către Învăţământul sustenabil.
– Calitatea de şef şi moştenită superioritate a profesorului faţă de elev vor fi de domeniul istoriei. Profesorul va fi, conform Ministerului Educaţiei, ”friendly attached to the student”, sau ”Dude”, adică tovarăş.
– Promovarea examenelor se va putea face şi contra-cost, Ministerul urmând a elabora în scurt timp metoda de calcul a preţului pentru fiecare nivel ce se vrea absolvit.
Se estimează că rentabilitatea Învatamantului va creşte cu pâşă la 35%. În cazul absolvenţilor de sex masculin, aplicabilitatea pe piaţă muncii va creşte cu 20%, iar în cazul absolvenţilor de sex feminin, cu 50%, în mare parte datorită interesului crescut manifestat de Industria filmelor pentru adulţi din Europa faţă de bazinul de talente, foarte bogat în ţara noastră. Este de asemenea, de aşteptat, ca toate beizadelele politicienilor, şcolite pe zeci de mii de euro/an în şcoli renumite din străinatate, să solicite transferul într-o şcoală din România, tocmai datorită reformelor adoptate de guvernanţi, despre care ei consideră că sunt un mare pas înainte, întru reformarea societaţii şi „a neamului romanesc”. Mai mult de atât, prin Noua Lege a Învăţământului aceştia consideră că se va schimba total mediul dezvoltării unui tânar, departe de „eticheta” intâlnită în Vestul invechit, prin accentul pus pe pregătirea tinerilor pentru viaţă.
Societatea românească va avea şansa de a fructifica, în sfârşit, la adevărata-i valoare, resursa umană. Experţii guvernamentali vorbesc despre foarte posibila înfiinţare a unui important centru de cercetare în materie de resursă umană şi fructificare activă a potenţialului genetic autohton, care ar aduce venituri însemnate la bugetul de stat. Acesta va purta, conform dorinţei unui lider absolutist al puterii, numele de Silicone Valley. Unele surse indică faptul că acesta din urmă va deţine funcţia de administrator. Alte surse indică faptul că acesta din urmă ar avea nume de leguminoasă.
Am fost şi noi cândva elevi.. Făceam câte un infarct pe secunda când ieşeam la tablă şi plângeam toată ziua când luam 9 şi nu 10. Şi profesorul era zeul de care ascultam, cuminţi. La facultate unii stateau la băute până dimineaţa, iar noi repetam zecile de pagini de cursuri. La examen, fetele căutau fiţuicile în cizme, iar noi tremuram de frica subiectelor prea grele pentru a mai prinde bursa.. Condiţia de elev e un tumult, un tremens continuu, care are scopul de a face OM din tine. Ca să fii OM, ai nevoie de părinţi implicaţi şi de pedagogi de calitate, care la rândul lor au nevoie de respect din partea Statului şi de cele mai bune masuri pentru ca MUNCA să fie la loc de cinste. Cinste pedagogilor ce şi-au dat silinţa să ne facă OAMENI şi pentru care noi am însemnat familia lor! Sictir tuturor Guvernelor ce şi-au dat interesul să ne faca analfabeţi şi criminali!
Prof. Gabriel Laurenţiu Pătraşcu
