Acasă Actualitate Politică de anticlimax

Politică de anticlimax

82

România ultimilor 20 de ani este captivă într-o luptă acerba de acaparare a puterii absolute, cunoscând multe eșecuri, dar, în multe rânduri, o aprigă rezistență a iraționalului și mai ales a non-democrației. Rând pe rând, conducătorii României au dezvoltat un plan personal de îngrădire a tuturor instituțiilor purtătoare de forță politică, adjudecându-și perseverent și sigur câte o redută a proaspetei democrații.
După subita dispariție a liderului comunist Nicolae Ceaușescu, fiecare pol care putea concentra putere a exercitat, cu deosebită ambiție, un mimesis de autoritate, avându-l, desigur ca exemplu definit pe mult regretatul prim-fiu al poporului, dar folosindu-se de mijloace mult mai puțin ortodoxe și dupa atmosfera timpurilor, preapline de proceduri „democratice”. Adevărul despre Decembrie 1989 nu mai este o țintă pentru opinia publică, cele doua decenii de pseudo-democrație în sprijinul unor terțe persoane, dovedind astăzi că fiecare conducător și-a propus să desăvârșească efortul securist ante-decembrist de a concentra în propriile mâini întreaga putere validă având un suport incredibil în propaganda (liberă și capitalistă).

Adeseori perdele de fum au acoperit intenţii meschine, președinții dovedind abilitate în ceea ce privește conducerea singulară a unui stat. Noii securiști, camuflați acum in capitaliști au fost chiar angrenați în această goană, oferind rând pe rând suport financiar dar și unele lozinci nemuritoare: “Când Iliescu apare, soarele răsare!”, raspândind ingredientele unei rețete autoritare în plină coacere în România. Sintagmele ca și mijloacele uzitate treceau din registrul comunist în cel capitalist cu viteza condeiului unui contabil, ceea ce odata fusese blamabil devenea în context democratic, cușer. Cauza tuturor suferințelor îndurate astazi de poporul român este o strategie de subminare a autorității tuturor instituțiilor democratice de către forțe obscure, dar bine antrenate, desfasurată in paralel cu devalorizarea resurselor și activelor statului roman, economia fiind principala opoziție care amenința consolidarea unui trai decent al romanilor, care, îmbatati de principiile democratice, începeau încet dar sigur să invețe excepțiile definiției noului regim.
 
Cauza dezarmării electorale a populației ar fi fost pierdută daca nu ar fi intrat în râșnița tătucilor tocmai minima bunăstare de care se bucurau românii. Nu miră pe nimeni că resursele și uzinele moștenite de la bunicii si părintii candva muncitori au fost principala țintă pentru un sistem care se dorea deținătorul destinului colectiv. Distrugerea premeditata a cuprins sistemul bogăției dăruite de Dumnezeu: Agricultura; dar si Educatia, Sanatatea sau Justiția, precepte de importanta excepțională intr-o democrație autentică. Așa că foști “piețari” sau simpli “găinari” aflați în locul potrivit au inceput munca pentru dezrădăcinarea României. Pădurile au fost salbatic defrișate, fabricile vândute la preț de talcioc, iar resursa umană exilată la mii de kilometri din cauza viitorului sumbru. Oare pura întamplare cadorisește astazi pe români cu viituri urmate de o cruntă secetă financiară ? NU. Speța celui de-al doilea razboi mondial oferă o percepție de ansamblu a României, realizându-se o iminenta comparatie intre dezastrul istoric si actualitatea apocaliptica!

Cu siguranță românii nu-și mai pot da seama (actiune premeditata a guvernarilor) daca „viitura” vine de la Dumnezeu sau de la Palatul Victoria, iar postura de sinistrați ii pune intr-o lumina favorabilă doar in fața camerelor de luat vederi. Viziuni absurde au si politicienii aflati pe malul apei, totdeauna pregatiti cu cisme de cauciuc si gonflabile…minciuni. Asadar, pantofii cu toc sunt ceea ce sinistratul are neaparată nevoie pentru a nu-și face comunitatea de rusine la televizor sau pentru a se bucura forțat de vreo horă gazduită de căminul cultural cu ocazia prezenței unor mari personalităti politice teritoriale sau naționale! Dar poate respectivii meritau un asemenea tratament, numai azi nefiind ieri cand au iesit la vot “gătiti”, pe ulitele inca neinundate și au ales, majoritar, oficializarea intenției de a fi umiliți!
Certitudinea vine din situația deplorabilă a țării, nivelul de trai și puterea de cumparare a leului au scazut teribil, iar mirosul de decadentă absoluta se simte mai abitir decat noxele Non Euro. Asta ne ofera Guvernul: noxe, ca o perdea de plumb peste plamanii unui bolnav  de astm . Oricat de exagerata ni s-ar parea personificarea unei tari, ea exista si se desavarseste cu fiecare actiune a guvernantilor, incat un fals tablou fovist se conturează. Cu siguranță că românii nu traiesc bine, dar români sunt și  bogații conducători, chiar și teribilii lătrăi care infloresc in fiecare colț al puterii. Așa că avem printre noi cei mai multi deținători de mașini fabricate manual, cei mai multi turiști de promenadă și cele mai numeroase mangafale de mall, incat chinul sec cotidian păleste in fața luxului grobian pe bani publici. Un vesnic sondaj oficializează nostalgia care ne-a cuprins pe toti: “Era mai bine inainte!”. De data asta nu ironizează maestrul Andrei Pleșu, ci plânge un intreg popor…

Succesul inregistrat de gruparile antinationale rasuna pana in America: Romania a murit! Un mapamond intreg, poate, jubileaza: Romania e departe de puterea economica, nu mai aprovizionează Europa cu cereale și în mod clar nu mai are pretenții de independență energetică, alimentară și tehnologică! Se felicită actanții planului măreț și merg să se spele pe mâini în Occident, la tătucii lor. E firesc pentru orice initiațivă a presupusei opoziții din Parlament să fie luată în derâdere. Cine garantează ca eșecul colectiv al românilor ar fi fost evitat cu o altă conducere renascută din guvernari anterioare? Din păcate gloata nu pricepe mișcările politice, iar cei care aveau rolul statutar de a le deschide mintea sunt de acum puși la zid, incat niciun spectacol sau articol cu tente realiste nu va mai vedea lumina difuzării.  Un deziderat politic odios va inlocui un drept public atenian : puterea nu trebuie contestata, coruptia nu trebuie acuzata. De ce sa tulbure hotia vreun justitiar pierdut, purtand o cauza atat de mare intr-o lume atat de insensibila?
Niciun imprumut si nicio banca altruista nu au  salvat Romania, ci au ingropat-o, iar romanii vor fi oferiti ca trofeu creditorilor. Oltchim, CFR Marfa, Hidroelectrica, Complexul Energetic Oltenia, Poşta Română, Tarom si multe alte companii si ștreangul se va strange o data pentru totdeauna.

„Am învaţat să urăsc trădătorii de ţară şi nu este boala pe care o condamn mai mult decât tradarea de ţară” – Eschil (525 a.Hr-456 a. Hr). (Gabriel Laurenţiu Pătraşcu)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here