Acasă Editorial Generaţia optsprezece din Slatina e liberă…

Generaţia optsprezece din Slatina e liberă…

121

Iniţial mă gândisem să scriu despre demersul făcut de doamna Mimi de la Brebeni, soţia fostului primar care se încăpăţânează prin instanţa de judecată să-şi repună soţul în drepturi, edil al localităţii, după ce, legitim şi pe motive temeinice, Prefectura Olt a constatat validarea mandatului. Până la urmă, jocurile pe care le face această femeie se vor dovedi inutile. Astăzi, Florentin Andronie e bolnav…
Analizasem, într-o altă ordine de idei, să insist asupra unei situaţii impardonabile: cum nişte simulări ale Bacalaureatului 2014 sunt ascunse de opinia publică, tocmai de cei care conduc Inspectoratul Şcolar Judeţean Olt. Nu o înţeleg însă pe doamna Man, atunci când ascunde un eşec anticipat. Nu e domnia-sa de vină! Sau, dacă are o parte, e nesemnificativă. Că, doar n-o să schimbe directorii puşi de PSD la unele şcoli pentru că oamenii ăia nu performează. Ce, pe Ponta îl schimbă cineva după criteriul performanţei? Altfel, clientela politică nu a fost inventată, acum, la Olt. E poveste veche…
Am găsit şi-un subiect bun. Tare de tot. Şi chiar unul de bine. În Slatina, pentru că nu ştiu cum e prin alte părţi, şi mă abţin să insist pe aspecte pe care nu le cunosc, mai e o şansă. Generaţia celor care au optsprezece ani, sau care vor împlini vârsta asta până la viitoarele alegeri, e liberă. Politicienii, domni, doamne şi domniţe, dintre cei care fac strategii pe la partide, i-au lăsat în pace pe aceşti minunaţi copii, care astăzi sunt la liceu sau doar au plecat la facultate.
Ei, tinerii în cauză, neafectaţi până acum de amăgirile unor politicieni care nu urmăresc puterea decât ca pe un beneficiu de natură personală, din neglijenţa celor în cauză, au posibilitatea, începând de la vară, din mai, când vor avea loc europarlamentarele, să voteze fără să devină soldaţi în armate de stânga sau jandarmi în plutoane de dreapta.
Paradoxal, asemănarea dintre ei şi majoritatea celor care şi-au pus trupul şi sufletul pe piaţă în 1989 e izbitor de asemănătoare. Poate fi un nou început. Pentru că, dumneavoastră, oneşti cititori, nu cred că  vă închipuiţi, în clipa de faţă, pe aceşti copii acceptând de la dinozaurii politicii oltene, parte din fauna naţională, brelocuri, pungi, mălai, ulei, zahăr, sucuri ieftine carbogazoase, geci, brichete, calendare cu mutre acre care zâmbesc în de-a proasta spre purtătorul suvenirului în cauză…
Ei vin dintr-o altă lume şi merg spre o altă lume. Una în care aceste valori consacrate, cunoscute de noi, cei, dacă nu mai bătrâni, puţin mai în vârstă, le cunoaştem din practica de zi cu zi.
E posibil ca şi ei să accepte o parte din oferta de pe piaţă, să fie convinşi de unele exprimări ale formatorilor de opinie, dar, aşa cum se simt acum, nu vor accepta în nici un fel să devină turme. Aşa cum îi vor şi ăia de stânga, şi ăia de dreapta: încolonaţi pe două rânduri, mergând disciplinaţi la vot pentru a putea fi număraţi de cineva care trebuie să-i raporteze, dacă i-o mai arde, domnului Dragnea, cum stăm cu procentele. La prezenţa la vot şi la inventarul crucilor din cimitir.
Unii se fac că uită, alţii consideră uitarea o virtute. Însă, în Slatina, tinerii au mai făcut-o odată, de capul lor, atunci când, chiar au dat vrabia din mână pe Vâlcovul de pe gard. Aşa cum îi scrisese Visi Ghencea şi o viceprimăriţă de la Slatina, mesajele unuia, Gheorghe Păunescu. Dar, între timp, povestea aia, după o desfăşurare de succes, a intrat în rutina politicianistă a clipei…
Mai departe, dacă mai vreţi ceva pe tema asta, scrieţi dumneavoastră! Ştiţi foarte bine ce se întâmplă în preajma noastră…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here