Acasă Editorial La început de an, mizez pe Paul Stănescu

La început de an, mizez pe Paul Stănescu

36

Oricum am da-o, cât optimism am avea în buzunare şi cât ar încerca cineva să ne convingă, 2013 a fost un an prost. Nu neapărat în dreptul persoanei, ci în numele ideilor de colectivitate, care rămân himere ale unor vremuri irosite. Practic, la nivelul judeţului Olt, în 2013, pentru a da dovadă de indulgenţă şi a nu spune mai mult, nu s-a întâmplat absolut nimic. O putere de 70% învestită în acest fel la sfârşitul lui 2012, formată din cele mai luminate minţi ale Oltului, trebuia să fi schimbat timp de un an ceva. Fie şi cursul râului care ne defineşte administrativ, fie chiar şi nivelul de trai al riveranilor, fără a mai vorbi de încrederea opiniei publice în această clasă publică (nu este nicio greşeală că nu spun politică), care se diluează pe zi ce trece ajungând acum, la început de an, spre pragul derizoriului. Nu au ieşit oltenii în stradă în 2013, pentru că ei din fire sunt comozi, şi asteaptă un impuls de la alţii. Aşa a fost şi în decembrie 1989. Atunci când pentru Revoluţia altora, s-au înscăunat şi ai noştri…
2014, se anunţă ca un an de cumpănă. Vor fi două rânduri de alegeri, iar oltenii au şansa să fie lăsaţi în pace de cei care se ocupă de tehnicile inserucţiei ale  votului. Acele tehnici cunoscute, în ceea ce este rechizitoriul prin care a fost trimis în judecată Liviu Dragnea, autorul descentralizării eşuate de la Curtea Constituţională.
Pornesc de la o premisă a omului de bună intenţie, a celui pe care politica nu l-a murdărit ca pe alţii, a personajului care nu a ars etape, a celui care, măcar la nivel informal, păstrează o legătură cu Dumnezeu, duminică de duminică…
Paul Stănescu, despre el este vorba, prin pârghiile pe care le are: lider al celui mai votat partid din Olt (nu ştiu dacă şi simpatizat), preşedintele administraţiei judeţene, vicepreşedinte la PSD-ul lui Ponta, ar putea să mişte ceva. De la acest om sunt aşteptări, dacă nu neapărat pentru o viaţă mai bună, într-un judeţ unde sunt atât de multe WC-uri în fundul curţii, cât şi fântâni cu apă de băut pe care dorm găinile şi de al căror tub de suprafaţă se freacă purceii atunci când îşi fac siesta de prânz…
Paul Stănescu ar trebui să înceapă să vorbească cu voce tare, ceea ce cred că îşi asumă în particular: să spună că România şi judeţul pe care îl conduce devin o mlaştină urât mirositoare în care doar broscoii clientelei fac „oac!” cu satisfacţie. Tot preşedintele Consiliului Judeţean poate limpezi, fie şi declarativ, refuzul unor guguştiuci din Guvernul României, miniştri de soi, atunci când mută alocaţii bugetare pentru drumuri de interes naţional prin câmpii pustii, unde şi populaţia de măgari cunoaşte o descreştere alarmantă. Cred că, tot în 2014, preşedintele Consiliului Judeţean trebuie să îşi reamintească de pariul cu sănătatea, cel făcut pentru modernizarea spitalului de la Slatina, acolo unde singura certitudine este veşnicia în funcţie a lui Romică Stănculescu, un bun prieten al sistemului.
Altfel, în 2014, Paul Stănescu se poate comporta ca lider al judeţului, tot ca în 2013. Înţelegând liniştea şi netulburând cu nimic peisajul de întuneric, cel care convine amatorilor de sporturi nocturne în relaţia cu exerciţiul public. Însă, ar fi păcat, pentru o şansă ratată, pentru un om care, vă spusesem două rânduri mai sus, că nu a devenit parte a sistemului ticăloşit, care gestionează o ţară în care chiar şi atacurile vizibile la statul de drept, recunoscute din afară, sunt tratate cu băşcălie ieftină de un premier ce nu ştie că partidul său e la putere. Altfel, să auzim de bine!

1 COMENTARIU

  1. Domnului Alin Dorobanțu…
    Pentru că vă stimez ca ziarist am să vă răspund cu o poezie la acest superb articol ce are în miezul lui „taine bine definite” și numai cine știe a „ceti” va descoperi -taina.
    Postez mai jos versuri din poezia Cârmacii scrisă de Al. Vlahuță…
    Din bordei de lângă vatra unde sta nenorocirea
    Ca o straja neclintita ridicatu-mi-am privirea
    Sus, spre sfetnici, si vazut-am a lor fete luminoase,
    S-am vazut maimutaria, strambaturile gretoase
    Astor molii, astor ciocli, dezmatati copii ai spumei,
    Care-n aur vad, smintitii, sufletul si cinstea lumei,
    Inimi dogorate-n para poftei de-a se-navuti,
    Stand ca viermii pe-un cadavru, ce-a-nceput a se-mputi.
    I-am vazut papusi gatite, tologiti in jeturi moi,
    Trantori, fara nici o grija, si straini de-orice nevoi,
    Rascolind in a lor cuget ale tarii maruntaie
    Si catand, nesocotitii, ca din trupul ei sa taie
    Partea ce-a mai ramas buna, membrul ce-a mai
    ramas teafar.
    Pieptul lor, plin de medalii, stralucea ca un luceafar.
    Dar innuntru sub medalii si sub hainele bogate
    Clocoteste-n oala carnei, otravita de pacate,
    La a negrelor lor pofte, la a infamiei para
    Clocoteste crima . . . . . . . . . . . . . . .
    . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
    . . . . . . Stoarceti, stoarceti maduva din tara!
    Nu va pese! Striviti totul! Cugetati ca poate maini
    O sa pierdeti carma tarii s-or sa vina alti stapani.
    Deci, parjol si jaf! Opinca hoitul sa ramana os
    Ca sa nu mai aiba altii, dupa voi, nimic de ros.
    Cu stimă,
    Simion Constantin(Olteanu)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here